Florea Firan


Florea Firan:

„TUDOR ARGHEZI – TREPTELE DEVENIRII”

(Editura – Fundaţia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2008)

Între oamenii din elita culturală a Craiovei de azi, numele istoricului şi criticului literar dl Florea Firan se recomandă de la sine. Autor al unor importante lucrări panoramice privind începuturile presei literare craiovene (v. ediţiile din 1971, 1975 şi 2007), cu o privire specială asupra revistei de tradiţie „Ramuri” (Corespondenţa „Ramuri”. Documente literare, 1972; Destinul unei reviste. „Ramuri”, vol.I:1905-1947, vol. II: 1964-2005), dl Florea Firan a coordonat şi o Istorie a Teatrului Naţional din Craiova (1978).

Valorificând, după cum se vede, în primul rând, tradiţiile culturale ale Craiovei şi Olteniei, domnia sa a publicat, în ultimii ani, în colaborare cu criticul literar craiovean C.M.Popa, câteva antologii comentate de interes didactic (Literatura diasporei, 1996; Spirite enciclopedice în cultura naţională, 2005; Modernism. Tradiţionalism, 1998), dar şi o admirabilă ediţie din scrierile lui Micu Klein, cu studiu introductiv – Carte de înţelepciune latină / Illustrium poetārum flores, de I.I.Micu Klein (Editura Ştiinţifică, 1992, – Premiul B.P.Hasdeu al Academiei Române). În spiritul acestei impresionante munci de documentare, dl Fl. Firan a acordat o atenţie deosebită contribuţiei culturale a Olteniei la marea literatură, realizând acea amplă lucrare panoramică despre scriitorii Olteniei. În acest sens, în 1975 publică volumul De la Macedonski la Arghezi (cu o prefaţă de Ovidiu Papadima). Era aceasta prima realizare a unui dicţionar de scriitori olteni, pe care ulterior a trebuit să-l amplifice, rezultând două volume de Profiluri şi structuri literare, adevărate „contribuţii la o istorie a literaturii române”, după cum precizează subtitlul – Vol. I , A-L, 1986; Vol II, M-Z, 2003. Încercând să ţină pasul cu dinamica fenomenului cultural-literar şi artistic petrecut în cele cinci judeţe ale Olteniei (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Vâlcea, Olt), autorul a augmentat volumul al doilea cu o Addenda, promiţând ca, la o eventuală reeditare, să dezvolte pe spaţii proporţional valorice profilurile consemnate deja, dar şi altele care s-au afirmat între timp. Se cuvine să amintim că universitarul craiovean a redresat în ultimii ani editura de tradiţie a Olteniei („Scrisul Românesc”), căreia i-a dedicat şi o monografie aniversară (Scrisul Românesc – 80), înfiinţând Fundaţia – Editură „Scrisul Românesc” cu o bogată activitate editorială şi viabilă în condiţiile existenţial-concurenţiale ale economiei de piaţă. *

O pasiune mai veche a distinsului istoric literar a constituit-o destinul literar al lui Tudor Arghezi, despre care în 1981 a publicat un interesant documentar Pe urmele lui Tudor Arghezi, la Editura „Sport-Turism”. Îi acordă apoi un spaţiu amplu în mai-sus pomenia panoramă a literaturii oltene, pentru ca în 2008 să revină cu lucrarea Tudor Arghezi – treptele devenirii, care „îşi propune să reconstituie etapele devenirii, a vieţii şi operei, în mod cronologic, marcând momentele de răscruce ale existenţei şi activităţii marelui scriitor”. Apelând la propriile mărturii ale poetului, la articolele şi scrisorile acestuia, istoricul și criticul literar îşi permite „o discretă pătrundere în atelierul intim de creaţie arghezian, spre a fi mai aproape de modul în care poetul şi omul Arghezi a gândit, a simţit şi a lucrat.” Conştient că are de-a face cu „o personalitate de primă mărime a literaturii noastre”, dl Florea Firan înţelege să-şi scrie cartea „pe temeiul unui bogat material documentar de referinţă, bibliografic, de studii şi materiale”, recuperând documentele semnificative ale vieţii şi activităţii „unuia dintre cei mai mari şi mai autentici scriitori români din secolul al XX-lea”.

Cine a citit scrierea precedentă despre Arghezi va constata că foarte multe din paginile cărţii în discuţie nu sunt noi, ceea ce desigur trebuia specificat în „Argumentul” din care am citat (nu întâlnim menţionate nici cărţile lui Baruţu Arghezi, deşi multe date se regăsesc acolo!). Nu înţelegem de unde atâta „reţinere”, întrucât „Pe urmele lui Arghezi” a fost o carte apreciată la vremea aceea, cu unele date întrutotul noi şi relevante (a se vedea corespondenţa cu col. Nicolae Theodorescu, fratele după tată al poetului, capitol reluat şi în lucrarea de faţă identic: „Obârşia familiei noastre a fost Gorjul”). Dacă documentarul privitor la descendenţa pe linie paternă a poetului este corect, acela privind linia maternă aproape că lipseşte. Iar dacă autorul ar fi consultat lucrarea lui Şerban Cioculescu (Argheziana, Ed. Eminescu, 1985, cap. „Filiaţia lui Tudor Arghezi după corespondenţă”, pp. 442-448) sau epistolarul îngrijit de Barbu Cioculescu (Tudor Arghezi. Autoportret prin corespondenţă, Ed. Eminescu, 1982, cap.II: „Către cei de un sânge şi de-o nădejde”, pp.47-58), nemenţionate aşadar în „Reperele critice” de la pp. 243-246, dl Florea Firan ar fi putut scrie pagini interesante privind „Numele poetului şi identitatea mamei”, de care noi înşine ne-am ocupat în lucrarea Tudor Arghezi şi spiritul Olteniei (Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 2008, capitol la pag. 325-334).

În general, Tudor Arghezi – treptele devenirii este o carte fluentă şi plăcută, evocând secvenţial câteva etape esenţiale din biografia scriitorului, chiar dacă sunt delimitate astfel şi uneori aglutinate: Copilăria şi adolescenţa, Regăsirea de sine (1905-1910, sejurul în Elveţia şi Franţa), Pamfletar de excepţie,Cuvinte potrivite, «Bilete de papagal», Mărţişorul, Apogeul creaţiei (începând cu Flori de mucegai şi continuând cu Versuri de searăPe o palmă de ţărână, Tablete din Ţara de Kuty, Icoane de lemn, Poarta neagră, Cimitirul Buna-Vestire, Ce-ai cu mine, vântule?, Hore…), Consacrarea academică (1945 – Premiul Naţional, 1955 – primirea în Academie, 1960 – sărbătorit ca poet naţional), Recunoaşterea universală (culminând cu propunerea la Premiul Nobel din partea Rosei del Conte, care însă „a venit prea târziu şi nu a mai putut fi finalizată”!), Cântecul toamnei târzii şi În conştiinţa posterităţii.

Să precizăm că împrejurările în care s-a pus problema acordării Premiului Nobel sunt mai complexe şi ele pot fi urmărite în lucrările editate în anii din urmă de Baruţu Arghezi (Povestiri din Mărţişor, 1995; Înaintea uitării, ed. II, 2000 ş.a.), fiul poetului, stabilit la Lausane  în Elveţia, participând în câteva rânduri, din 1980 încoace, la Târgu-Jiu, la manifestările culturale organizate în cadrul Festivalului Naţional „Tudor Arghezi” și înființând în ultimii ani de viață un muzeu cu o bogată arhivă documentară la Arad, unde este și înmormântat.

Lucrarea se încheie cu o „Bibliografi e” a scrierilor lui T.Arghezi, transcriindu-se apariţiile antume şi postume (poezie, proză, teatru), judicios întocmită şi aproape adusă la zi, precum şi cu nişte „Repere critice”. Lipseşte, însă, bibliografia propriu-zisă a lucrării şi aici este punctul critic al cărţii. În ciuda fluenţei asigurate de organizarea episodică a materiei (care dă impresia unui itinerant foileton) lipsesc din pagină (lucrarea nu utilizează deloc sobsolul!) trimiterile exacte la foarte multe date evocate, cu toate că este limpede documentarea îndelungată ori strângerea de material bio-bibliografic. Iarăşi o „discreţie” care nu îşi are rostul în lucrări de asemenea anvergură şi proiecţie istoriografică.

Dincolo, însă, de aceste observaţii (care nu sunt uşor de trecut pentru argheziologii împătimiţi, riguroşi şi probi!), lucrarea Tudor Arghezi – treptele devenirii este o reuşită editorială adresată marelui public, tineretului studios îndeosebi, care aduce în actualitate destinul artistic şi biografic al scriitorului pe care critica literară l-a aşezat, prin revoluţionarea liricii româneşti, în imediata vecinătate a geniului eminescian, unde se mai regăsesc, desigur, Lucian Blaga şi Nichita Stănescu…

Florea Firan: „TUDOR ARGHEZI – TREPTELE DEVENIRII” (Editura – Fundaţia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2008)

Cezar BRAIA-BARAŢCHI

Revista „Portal-MĂIASTRA”, Tg.-Jiu, Nr. 1 (18)/2009, p. 42.

 

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: