Ion Brad


Revelații bibliofile și memorialistice

ION BRAD ȘI SCRIITORII VREMII SALE

Am primit recent de la poetul ION BRAD (pe care Marin Sorescu îl considera încă din 1966 „artist autentic și de mâna întâi”) o carte admirabilă sub toate aspectele, la care a trudit cu o generoasă pasiune și reală distincție, promițând s-o continue: „Comorile unui prieten tânăr: George Corbu-Junior” (Editura Muzeul Literaturii Române, 2016, 454 p.). Este vorba de „comoara” de autografe, manuscrise, documente și cărți rare pe care a descoperit-o în biblioteca mai tânărului său prieten George Corbu-Junior, fiul cunoscutului umorist, epigramist și eseist George Corbu, pe care l-am cunoscut și noi aici, la Tg.-Jiu, cu prilejul unor ediții ale Festivalului Național de Umor „Ion Cănăvoiu”, în ultimele decenii.

Domnia sa, însuși bibliofil de rară distincție, cu mirajul bibliotecilor în sânge (amintindu-ne de „cel mai mare colecționar de carte rară”, Timotei Cipariu, poliglotul filolog originar tot din Pănade, sat din orizontul vestitului Blaj), s-a hotărât s-o ia înaintea Juniorului și să „deconspire ceva din tainele comorilor sale” (nimeni altul nu ar fi putut valorifica mai bine numita „comoară”, imbold asumat de venerabilul scriitor). Este vorba de cărți, documente, autografe din respectiva colecție, pe mulți din acești autori cunoscându-i personal. De aici consemnările și evocările memorialistice din care rezultă relațiile mai apropiate sau mai rezervate avute de-a lungul timpului cu zecile de scriitori prezenți în această carte greu de clasificat și, așa cum observă acad. Eugen Simion într-un „Cuvânt înainte”, „greu de pus într-un compartiment al literaturii”, întrucât se întrepătrund, în acest dosar compozit, documente și informații, pagini memorialistice de mare interes cu schițe biografice, pagini de istorie și critică literară, cu texte inedite și de referință, toate având darul de a lumina epoci, personalități, destine literare din ultima jumătate de secol, mai exact zis începând din anii războiului. Contemporan cu aceștia, așadar, dl Ion Brad aduce în câmpul istoriei noastre literare un material incontestabil sub aspect valoric, inedit chiar, fără de care viitorii cercetători (monografiști chiar) și interpreți nu vor putea închega tablouri cât mai complete privind scriitorii și epoca respectivă.
Valorificarea propriei arhive, din care deja a donat fonduri importante unor instituții de cultură de la Cluj, Alba Iulia și București se face după un plan sui generis, această modalitate de realizare a cărții fiind ea însăși de un interes inedit. O formulă care topește la un loc pagini de cercetare literară (istorie și critică) cu altele aparținând literaturii de frontieră (memorii, confesiuni, epistolare, jurnale chiar)…

Frecventând pe marii anticari și procurându-și pe diferite căi cărțile (inclusiv prin donații), Juniorul Corbu (acum manager în cadrul unei firme multinaționale), – stăpânit de această pasiune numită de vechii greci „nebunie sacră”, – nu a pregetat nicicând să ia avionul de Londra, Bruxelles, Paris ori Florența pentru a fi de față la unele licitații, adjudecându-și astfel tot felul de rarități bibliografice.

Pe această dimensiune de bibliofilie cam „pătimașă”, prietenia cu Juniorul s-a consolidat într-o admirație reciprocă, care-l determină pe cunoscutul poet octogenar să alcătuiască nu doar o carte de inventar bibliofil, ci o lucrare de sine stătătoare de toată lauda, în care predomină memorialistica documentară, evocând atât de calm și cald, cu o așezată mentalitate ardelenească, fără excese muntenești așadar, pe autorii „rarităților” bibliografice, într-o admirație echilibrată, exactă, autentică.

Un prim grupaj de texte privește gruparea insurgentă „Albatros” (1941, 7 numere), mai exact pe Geo Dumitrescu (incontestabilul conducător, cu care a avut o relație foarte apropiată, ca secretar al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, ba ulterior chiar ca vecin pe aceeași stradă din București), Dimitrie Stelaru, Ben Corlaciu, Sergiu Filerot, Ion Caraion, Marin Preda, Constant Tonegaru, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca, Ștefan Aug. Doinaș, Al. Cerna-Rădulescu, Mihnea Gheorghiu și alții. Relațiile cu Geo Dumitrescu („un mare poet”), a cărui evocare se întinde pe cele mai multe pagini, este una specială, datând din 1950, deși tânărul Ion Brad îl urmărea în presa literară încă din anii războiului. Sunt date publicității scrisorile dintre cei doi scriitori, unul deja afirmat printr-o lirică insurgent-înnoitoare, celălalt aflat la început de drum literar, venind apoi în Capitală, în mijlocul unei vieți literare agitate și cu restricții ideologice. Aflăm din aceste evocări de suflet date foarte importante privind viața literară a obștei, contextul social și politic, relațiile dintre scriitori, lupta celor nedogmatici cu cenzura ideologică în varii forme. În acest deceniu 1950-1960 („cel mai dramatic al culturii române”), dl Ion Brad îl cunoaște și pe Marin Preda, despre care lasă mărturie pagini substanțiale privind atât omul în relația cu semenii cât mai ales opera sa, cu destinul ei în timp. Lângă acest „nume pentru eternitate”, dl Ion Brad dedică pagini de bună observație „nefericitului” Ion Caraion, precum și altora ajunși și ei „nefericiți”, zicem noi, precum Petru Dumitriu, Ben Corlaciu, A.E. Baconsky, C. Noica, D. Micu, Tudor Mușatescu, Pericle Martinescu, Gellu Naum, Barbu Brezianu, Adrian Păunescu ș.a., toți aflați în colecția de „carte rară” a Juniorului George Corbu.

Foarte interesantă pentru anii formării sale culturale și literare este secțiunea despre „scriitorii ardeleni” Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Emil Isac, Aron Cotruș, Emil Cioran și, bineînțeles, Lucian Blaga, care își exprima în 1954, în autograful de pe volumul de Poezii, dăruit mai tânărului confrate clujean, bucuria „nespus de rară/ de a fi întâlnit uniți în/ aceeași ființă un poet și un om.”(Lucian Blaga, 23 Iulie 1854). Considerat de autor „ardeleanul cel mai important”, Blaga a avut față de tânărul Ion Brad o înțelegere și apreciere cu totul aparte, într-un moment destul de nefericit din viața marelui nostru poet și filosof.

Cât privește secțiunea de „Mari poeți contemporani”, dl Ion Brad formulează o memorialistică vie, incitantă, inedită chiar, mai întâi despre Nicolae Labiș, „buzduganul unei întregi generații” (E. Simion), la înmormântarea căruia (24 decembrie 1956) a citit poemul publicat acum, observând că în ultimele săptămâni gândul civic-reformator al tânărul poet asimilase spiritul evenimentelor de la Budapesta (revoluția maghiară). Tot aici sunt evocați Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, colegi de generație și de cauză literară (foarte interesante paginile ce reproduc dialogul cu Nicolae Ceaușescu al scriitorilor, pe tema cenzurii și libertății de exprimare, în care poziția ofensivă a lui Adrian Păunescu, recent reîntors din Statele Unite ale Americii, merită amintită, în contextul tezelor ideologice din vara lui 1971).

În totul, Comorile unui prieten tânăr, consacrând amicala relație cu bibliofilul George Corbu Jr., este o carte admirabilă, doldora de informații literare bogate, variate, de cele mai multe ori inedite, o carte care, pe de o parte readuce în atenție o serie de scriitori importanți îmbogățindu-le profilul uman și scriitoricesc, pe de alta consacră, în prim-planul realității noastre literare, figura unuia din scriitorii de mare prestigiu ai literaturii postbelice – poetul, prozatorul, eseistul, memorialistul, omul de cultură, Românul transilvănean ION BRAD, încununat azi cu laurii unei opere de mare rezonanță culturală și spirituală.
                                                                                                                             Zenovie CÂRLUGEA

*

Un proiect editorial bibliografic:

ION BRAD – subiect și autor de cronici

Două volume consistente, sub titlul Oameni și cărți (Editura Anamarol, București, 2017), semnate de notoriul scriitor octogenar ION BRAD (n. 8 noiembrie 1929, Pănade, Alba), vin după Cărțile prietenilor mei (2014), însumând cronici, recenzii, comentarii, însemnări și „recomandări de lectură” (119 autori), apărute mai întâi în revista „Acasă”, de alcătuirea căreia s-a ocupat și încă o face cu gust literar și echilibru critic, deopotrivă cu distincție și generozitate.

Recenzarea cărților primite a continuat în revistele „Cultura” (condusă de regretatul mare prozator Augustin Buzura), „Flacăra lui Adrian Păunescu”, „Bucureștiul literar și artistic” și „Blajul” (al cărei director este), texte ce au constituit sumarul altor două volume „Alte cărți ale prietenilor mei” (96 de autori).

Între timp, alte și alte comentarii s-au strâns, ele alcătuind acum cuprinsul micii panorame literare Oameni și cărți (I,324p.; II, 326 p.), cuprinzând peste o sută de nume și tot atâtea titluri.

„Bucuria lecturii cărților altora și a scrisului cărților mele”, precizează autorul într-un cuvânt înainte, Din nou împreună, dă întru totul măsura acestor texte, care capătă acum, în contextul proiectului editorial mai de amploare, un farmec bibliografic și de consacrare canonică.

Primul volum amintește marile spirite ale Blajului (școala la care s-a format însuși autorul), consemnate de Dna Dorina N. Rusu în Dicționarul Membrii Academiei Române, 1866-2003, față de  care dl Ion Brad își exprimă o nestinsă gratitudine și un solidar atașament, în spiritul unui curat militantism patriotic și al unui legat istoric, cultural și spiritual, atât de prezente în conștiința sa („luminile Blajului” legendar și istoric): Timotei Cipariu, înaintaș congener din Pănade, membru fondator al Academiei Române și „părintele filologiei” românești, urmat de George Barițiu (vicepreședinte și chiar președinte al Academiei Române), precum și de alți membri corespondenți, titulari ori de onoare, precum: Iacob Mureșeanu, Aron Densușianu, Ion Micu Moldovan, Ioan Bianu, Augustin Bunea, Elena Hodoș, Iuliu Hossu, Vasile Suciu, Iuliu Maniu, Ion Agârbiceanu, Alexandru Borza, Silviu Dragomir, Iuliu Hațieganu, Sigismund Toduță, Alexandru Todea, Lucian Mureșan (i-ar fi dorit, de asemenea, printre «nemuritori» – dacă vremurile n-ar fi fost potrivnice – pe episcopul Ioan Suciu, mort în temnița de la Sighet, și pe marele cărturar și luptător Ștefan Manciulea).

Acesta ar fi, sumar creionat, „tabloul de onoare al blăjenilor care au contribuit la întemeierea și prestigiul Academiei Române, în cei 150 de ani de existență”, prin opera lor mirabilă și lupta susținută pentru cauza poporului, limbii și culturii române.

Urmează, în acest prim volum, mișcătorul cuvânt rostit cu prilejul decernării, la 29 noiembrie 2013, a titului de „Doctor Honoris Causa” al Universității „1 Decembrie” din Alba Iulia (o emoționantă «laudatio» aparținând criticului și istoricului literar blăjean Ion Buzași).

Volumul reproduce, apoi, recenziile și comentariile ample, amănunțite, generoase, pline de spirit prietenesc (prietenia ca valoare supremă în tabloul acestei conștiințe scriitoricești, pilduitoare lecție de civism cultural), pe marginea unor cărți semnate de poeți (Horia Bădescu, Valeriu Birlan, Ana Blandiana, Dan Bodea, Radu Brateș, Zenovie Cârlugea, Anatol Covali, Vasile George Dâncu, Răzvan Ducan, Nicolae Dragoș, Nicolae Dan Fruntelată, Ion Horea, Toma George Maiorescu, Nicolae Mareș, Ion Moldovan, Victoria Milescu, Theodor Răpan, Aurel Rău, Coman Șova, Titus Vâjeu…), prozatori (Dumitru Popescu, Dumitru Radu Popescu, Eliza Rohan, Nicolae Țic, Mircea Radu Iacoban, Eugen Uricariu…), critici și istorici literari (Ion Buzași, Ilie Rad, Violeta Calfa Dinu, Ion Chindriș, Niculinna Iacob, Liviu Grăsoiu, Tudor Nedelcea, Dumitru Micu, Angela Martin, Dan Mănucă, Daniel Câmpean, Monica Grosu, Maria-Daniela Pănăzan, Irina Petraș, Iuliana Pintea, Ionel Popa, Ioan Popa, Florentin Popescu, Ion Vlad, Răzvan Voncu…), eseiști, memorialiști, oameni de cultură (Gabriel Dimisianu, Monica Orian, Mariana Neț, Valentin Lipatti, Gabriela Leoveanu, Rodica Lăzărescu, episcopul Mihai Frățilă, Elena Buică, Ion Bâscă…)

Al doilea volum, Prietenii despre cărțile mele, înmănunchează recenziile și cronicile aparținând unor binecunoscuți condeieri și critici literari, precum Ion Dodu Bălan, Valeriu Birlan, Ion Buzași, Zenovie Cârlugea, Dorina Grăsoiu, Constantin Coroiu, Marin Iancu, Rodica Lărărescu, Dumitru Micu, Florentin Popescu, Monica Grosu, N. D. Fruntelată, Adina Iancu, Rodica Elena Lupu, Nicolae Suciu, Nicolae Suciu, Titus Vâjeu,  ș.a.

Dl Ion Brad manifestă o vădită empatie în comentariile sale, vibrând alături de textele prietenilor, indiferent că aceștia sunt dedicate marilor spirite ardelene (inclusiv reeditările din opera corifeilor Școlii Ardelene) sau unor scriitori contemporani din diferite generații literare (poeți, prozatori, istorici și critici literari, eseiști, memorialiști, publiciști, documentariști). Citind aceste comentarii, poți să realizezi concepția larg umanistă a scriitorului, care pretutindeni scrie așezat și detaliat, relevând, între atâtea aspecte aduse în discuție, fondul tematic și de idei, precum și originalitatea lucrărilor respective în contextul valoric al literaturii române de azi.

Dacă, spre exemplu, despre „sexagenarul nostru prieten” Nicolae Băciuț, dl Ion Brad, citând din referințele critice, conchide că autorul este „un veritabil maestru al «cuvântului care zidește»”, Horia Bădescu este „poetul excelent și eseistul-savant”, prefațând Poemele luminii în traducerea lui Jean Poncet, un eveniment editorial, desigur. Prilej cu care autorul își amintește de autograful acordat lui, la 24 iulie 1952, de Lucian Blaga, pe volumul de Poezii în ediție „definitivă” apărut în 1942 la Fundațiile Regale, care se arăta nespus de bucuros „de a fi întâlnit, uniți în aceeași ființă, un poet și un om”.

Un „poet adevărat” este Valeriu Birlan, trăind „în izolare” în Câmpia Dunării, la care apreciază „muzicalitatea interioară” a versurilor libere, făcându-i totodată câteva recomandări (ferirea de „speculații abstracte” care „subțiază și usucă lirismul”, estetica  în zig-zag a versurilor pe pagină etc.).

Dacă la Ana Blandiana, dl Ion Brad a apreciat întotdeauna „atitudinea etică și estetică” de regăsit într-o „poezie originală și durabilă”, la Ion Horea – „reprezentant de seamă al liricii românești postbelice” – recenzentul admiră ritmurile originale, endecasilabice și precipitate, din sonete și rondeluri, autorul Vitraliului fiind socotit „ca un reprezentant de frunte nu doar al poeților ardeleni, crescuți în adorația poeziilor lui Blaga, dar și al celorlalți din toate provinciile românești, care au avut și mai au ce învăța de la Arghezi și Bacovia.”

În ceea ce privește secțiunea „Prietenii despre cărțile mele” din volumul al doilea, vom întâlni nume binecunoscute din literatura de azi: Ion Dodu Bălan, Ion Buzași, Nicolae Dan Fruntelată, Dumitru Micu, Zenovie Cârlugea, Monica Grosu, Rodica Lăzărescu, Florentin Popescu, Nicolae Suciu, Titus Vâjeu ș.a. Este vorba de recenzii și cronici literare apărute în presa culturală din ultimii doi ani, despre două din cărțile sale: volumul de poeme Elada, Elada… (2016) și cartea documentară Comorile unui prieten tânăr: George Corbea Junior (2016), cu atâtea „revelații bibliofile și memorialistice” despre „scriitorii vremii sale”, după cum noi înșine titram într-o cronică dedicată acestor „mărturii peste timp (Marin Iancu), un fel de „istorie literară sui-generis” (Florentin Popescu) sau un veritabil „muzeu imaginar” (Titus Vîjeu).

Oameni și cărți (I-II) este o carte scrisă de Ion Brad și despre Ion Brad, un fel de „dosar” cuprinzând propriile însemnări și comentarii pe marginea cărților citite și, deopotrivă, al receptării sale critice. Acest program editorial conceput în ultimul deceniu – atât de original și depășind unele inerții susceptibile de subiectivism – grăiește de la sine despre umanismul scriitorului Ion Brad, pentru care lectura este „bucurie și mângâiere sufletească”, iar „prietenia” – o supremă valoare cultural-existențială, o „confrerie literară în vremuri de restriște”, după cum scrie d-sa despre cartea poetului, prozatorului, monografistului și criticului literar Florentin Popescu, „catacombist” editorial la „Rawex Coms”, sediul dintr-un subsol al unei edituri bucureștene devenit „un mic forum al artelor” (Tudor Merlain («Catacomba» a atras atenția și admirația unor scriitori români și străini mai de departe, precum poetul Theodor Damian, fondator al revistei de cultură și spiritualitate „Gracious Light”/ „Lumină lină” din New York ori Alex Cetățeanu, fondatorul și redactorul-șef al revistei „Destine Literare” din Canada).

Remarcând comentariile cu suflet larg, calde, multe din acestea pe un fond memorialistic și confesiv, meticuloase în a etala problematica respectivă a cărților despre care scrie, dar și pertinentele aprecieri la adresa operei sale exprimate de o seamă de critici literari și comentatori de azi, apreciem că proiectul Oameni și cărți este nu numai recapitulativ și binevenit, ci și o sursă documentară directă pentru viitorii comentatori, monografiști și exegeți ai operei unuia din clasicii literaturii române de azi, scriitorul polivalent și de valoare patrimonială, ION BRAD.

Mircea Liviu HENȚIA

 

 

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: