Dr. Radu Cărpinișianu


 

Dr. RADU CĂRPINIȘIANU :

„Contribuţii la exegeza blagiană”

(Editura Altip, Alba Iulia)

Nepot dinspre mamă al lui Lucian Blaga, dr. Radu Cărpinișianu[1], este totodată fiul ilustrului dascăl sebeșean Silviu Cărpinișianu (coleg cu Blaga la Facultatea de Teologie din Sibiu și căsătorit cu Silvia Bena, o verișoară a poetului), al cărui nume îl poartă Şcoala Gimnazială nr. 1 din municipiu. S-a născut la Sebeş la 25 iulie 1923, devenind medic specialist în balneofizioterapie, cu doctorat în medicină și chirurgie. O carieră strălucită prin diferite orașe ale țării răsplătită cu decorații, titluri și diplome onorifice. Este veteran de război și autor a unei imense bibliograii de specialitate, dar și a unor cărți „de frontieră”.

Se ştie că, după moartea preotului Izidor Blaga, în vara anului 1908, preoteasa Ana Blaga vinde casa şi proprietatea din Lancrăm şi se mută la Sebeş, cu copiii încă elevi sau studenţi. Va locui opt ani în casa fiicei sale Letiţia, căsătorită cu învăţătorul Ion Pavel, din strada Suseni, nr. 1 (numită după Primul Război, «Mircea cel Bătrân”), apoi din 1917 în casa de peste râul Sebeş a lui Lionel Blaga, din strada Mihai Viteazul, nr. 27 (azi ”Valea Frumoasei”), unde acesta îşi deschisese un birou de avocatură încă din 1912.

Aici, la Sebeş, poetul urmează Şcoala Primară, la Gimnaziul German (1902-1906), locuind în casa de lângă Turnul Studentului, pe „Siculōrumstrasse”, şi tot la Sebeş se va retrage în vara lui 1914, ca proaspăt bacalaureat de la Braşov, locuind alături de mamă şi fraţi, în casa Letiţiei. Apoi în anii petrecuţi ca student teolog la Sibiu şi Oradea (1914-1917), domiciliul său a fost tot cel din strada Suseni, în apropierea impozantei Biserici Ortodoxe. Numai în anii studenţiei sale vieneze (1917-1920) domiciliul familiei se afla în casa fratelui avocat Lionel Blaga, poetul oferindu-i acestuia într-o vreme ajutorul în relaţiile cu unii petenţi/împricinaţi (fapt menţionat, de fapt, în „Hronic”).

Ce a însemnat Sebeşul săsesc de altădată (Mühlbach), acest „buzunar de provincie al Transilvaniei”, cum zice în Hronic, în care revenea periodic de la Brașov ori, mai târziu, de la studiile vieneze, pentru Lucian Blaga, acesta a constituit, în anii din urmă, o temă importantă pentru cercetătorii operei și, îndeosebi, ai vieții poetului, care, așadar,şi-a petrecut aici nu mai puţin de zece ani, cu domiciliu efectiv, din primăvara lui 1909 până în 1919, când Ana Blaga va fi luată de fiul cel mare, avocatul Lionel Blaga, la Sibiu (decedând acolo în 1933).

Având în vedere şi cei patru ani de şcoală primară, putem realiza că Sebeşul săsesc a constituit primul contact temeinic al copilului cu orizonturi social-culturale mai largi. Sunt, după cum vedem, anii de bază al formării sale intelectuale, altfel zis, acea vârstă a constituirii personalităţii, circumscrisă aspiraţiilor şi idealurilor iniţiale. Nu întâmplător, mai mult aici decât la Cluj, bunăoară (având în apropiere Lancrămul natal, cu Râpile Roşii), prezenţa lui Lucian Blaga este încă vie. Lancrămul și Sebeșul sunt localități străjuite spre răsărit de Râpile Roșii, aceste formațiuni geologice impresionante, pe lângă care ne-am preumblat împreună, asemănate de autorul ”Hronicului” cu porțile înalte ale unor temple egiptene… Nu întâmplător, în romanul autobiografic ”Luntrea lui Caron”, poetul îi rezervă filosofului Leonte Pătrașcu (un alter ego), o moarte violentă (sinucidere!?), prin alunecarea sa în afundurile acestor concrețiuni geologice… Ca fiu al Sebeșului, dr. Cărpinișianu ne-a evocat istorii și legende privitoare la locuri și oameni, precum Casele Memoriale Blaga (regretăm demolarea în 2010 a casei lui Lionel Blaga, în care a locuit poetul împreună cu mama și fratele său în anii studenției!), catedrala evanghelică având alături Gimnaziul german cu vestita inscripție pe frontispiciu „Kultur ist Freiheit”/Cultura e libertate, Turnul Studentului, Râpile Roșii ori Parcul Subarini, pe unde ne-am preumblat, bunăoară), care au exercitat o deosebită fascinație și o ineluctabilă atracție asupra omului, scriitorului, filosofului?

Sub acest aspect, dr. Radu Cărpinișianu, fiu al locului și Cetățean de Onoare al Municipiului Sebeș (2003), în lucrarea „Vârstele oraşului –Sebeş 750 de ani” (1995), depune o emoționantă și prețioasă mărturie a devotamentului şi preţuirii faţă de oamenii şi tradiţiile cultural-istorice ale Mühlbachului, denumirea săsească de „oraș al morilor de apă”, pe Sebeș, al cărui farmec și a cărei fascinație cultural-istorică ajunge, iată, până la noi (în 2004, doctorului Radu Cărpinișianu i se decernează o  de către oficialitățile locale o «Diplomă de excelență pentru întreaga activitate în domeniul culturii».

Să reținem cu titlu de mare preț că, aici, la Sebeș, încă din 1980, se desfășoară, în ediții anuale, unul din cele mai vechi și prestigioase manifestări culturale naționale, cu invitați de renume de pe toate meridianele. Este vorba de Festivalul internațional „Lucian Blaga”, ajuns în 2011 la cea de-a XXI-a ediție, grație acelorași inimoși inițiatori și mereu tineri oameni de cultură ai Albei, prof. Gheorghe Maniu și scriitorul Ion Mărgineanu, rămași aceiași în ciuda tuturor vânzolelilor administrative postrevoluționare ce-au atins și viața culturală a județului. Ca participant fidel la ultimele zece ediții, pot aprecia vocația acestor oameni de a capacita valori de prim-plan din cultura și literatura română de azi, dar și atenția acordată acelei deschideri europene (și nu numai europene) de promovare a operei blagiene, prin scriitori, jurnaliști, traducători, editori, oameni de cultură din Europa, Asia, America, Australia.

Festivalul Internațional ”Lucian Blaga”, care se desfășoară la Sebeș-Lancrăm-Alba Iulia de 30 de ani neîntrerupți (avându-i ca piloni ai mirabilei construcții culturale pe Ion Mărgineanu, Gh. Maniu, Lucia Mureșanu, Mircea Tomuș ș.a.), – și la care particip și eu de prin anul 2000 – , face din acest oraș, anual, la început de florar, ”Capitala Poeziei Românești”.

Unul din echipa de organizare a tuturor activităților de acest gen este dr. Radu Cărpinișianu, care încă din 1992 a pus, aici, la Sebeș, bazele Fundației Culturale ”Lucian Blaga”, dovedindu-și cu prisosință profesionalismul și vocația, prin implicarea în activitățile de cinstire a memoriei marelui fiu al Lancrămului. Am participat la lansarea a două cărți – ediția foto-documentară  a Hronicului, din 2002  și Pranayama, din 2003,  constatând largul orizont cultural bio-bibliografic al acestora, dar și un anumit spirit documentar aproape exhaustiv în materie.

*

Împovărat şi domnia sa de gloria marelui Blaga, dr. Radu Cărpinișianu a editat, în ultimii ani, câteva lucrări interesante, luminând fie din perspectiva specialităţii sale, fie din interes documentar personalitatea poetului din Lancrămul transilvan: Album foto-documentar – Hronicul şi cântecul vârstelor (Ed. Imago, Sibiu, 1995); Lucian Blaga şi medicina (Ed. Fundaţiei „Lucian Blaga”, Sebeş, 2000); Hronicul ilustrat al lui Lucian Blaga (Ed. Arhiepiscopiei Alba Iulia, 2002, cu traducere în engleză, germană şi franceză); Pranayama – Gimnastica pentru sănătate şi voinţă îndelungată (Ed. Arhiepiscopiei Alba Iulia, 2003; Locuri şi oameni în Ţara Sebeşului (ED. Fundaţiei „Lucian Blaga”, Sebeş, 2004).

Se adaugă la acestea preţioasele colaborări la volumele de exegeză blagiană editate de Ion Mărgineanu: Ceasul care nu apune (1996), Amiaza locului (2000), Lucian Blaga – rezerva de oxigen a memoriei (2006), precum şi la volumele de documentare retrospectivă ale ediţiilor I-XXXVI ale Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, Sebeş – Alba Iulia 1981-2006, Caietele Blaga, 2001-2006; Lumini interioare – album „Lucian Blaga” (2005).

Doctorul Radu Cărpinișianu a avut prilejul să-l cunoască, în mai multe împrejurări, pe Lucian Blaga, mai ales în timpul studenţiei clujene (3 ani la Sibiu şi alţi trei la Cluj), dar şi mai târziu. Bunăoară, la reîntoarcerea de la Căpâlna, în toamna lui 1944, în trecere prin Sebeş, Blaga a poposit în casa familiei prof. Silviu Cărpinișianu, fiind atunci de faţă la acea memorabilă vizită. În nenumăratele sale treceri prin Sebeş (mai ales după revenirea în ţară, din aprilie 1939), către Orăştie, Timişoara, Sibiu, Braşov, Bucureşti), poetul nu uita să-şi viziteze cunoscuţii şi prietenii, ba chiar să mai treacă prin locurile dragi ale copilăriei, adolescenţei şi tinereţii sale.

Iată ce scrie „singurul reprezentat, deși colateral, al familiei Blaga” despre ceea ce a însemnat Sebeșul pentru poetul Nebănuitelor trepte, care își petrecuse aici „cea mai mare parte a copilăriei, adolescenței și primei tinereți”:

Lucian Blaga reprezintă pentru orașul Sebeș cea mai de seamă personalitate care s-a născut și a trăit mulți ani din viață în acest colț de binecuvântat pământ românesc. La rândul său, Sebeșul a fost pentru Lucian Blaga orașul de provincie de care s-a simțit legat prin amintirile copilăriei și adolescenței, în atmosfera căruia i s-au conturat cele dintâi plăsmuiri ale cărturarului de mai târziu.”

Sau această cuprinzătoare descriere a peisajului, în orizontul metaforic al unei imaginații sensibile, care a lăsat urme adânci în operă:

„De atunci orașul Sebeș și-a consolidat atributul de cuib drag al existenței sale, «buzunarul de provincie» în care se retrăgea pe durata vacanțelor ca să-i cutreiere străzile printre case și ziduri cu iz medieval, să-și satisfacă setea de frumos, pace și armonie din mijlocul naturii în dumbrava Arini sau pădurea Mare, la Râpa Roșie, Pripoc, dar mai ales pe râul Sebeș în amonte spre mirificele cărări ale munților Sebeșului către Valea Frumoasei la Oașa și mai sus până pe culmea Șurianu. și a mai petrecut Lucian momente de neuitat pe plaiurile din Valea Pianului și Purcărețului, dar cu deosebire la Măgura Pianului în anul 1918, între brazi seculari, în liniștea patriarhală a spațiului pastoral și ancestral românesc, care i-a inspirat nenumărate creații poetice, și neîndoielnic i-a sugerat ideea «Spațiului mioritic». Acestor zări ale copilăriei și primei tinereți nu le-a găsit egal în nici o altă parte din lume pe unde pașii l-au purtat.(…)

Dar mereu și mereu, chemarea plaiurilor natale l-a determinat pe Lucian Blaga să se oprească adesea la Lancrăm și Sebeș – prag de viață și de veșnicie pentru el, unde s-a încheiat și ultimul său drum. (…)

Aici la Lancrăm și Sebeș, unde fiecare monadă a naturii – florile, rămurelele și grăuncioarele de nisip, colbul străzilor și zidurile străvechi reflectă amintirea lui Blaga, cel care din veșnicia grea de seve a Lancrămului ardelean a sorbit tăria înțelepciunii ce l-a înălțat în spații siderale să smulgă din nemurire lauri și să-i așeze pe frunțile române.(…) Dar nostalgia orizontică a plaiului natal și acea robie a copilăriei – invincibilă stare a firii, l-a-ntors de la cumpăna apelor, unde a călcat râul fără prund al iluziilor, a spulberat apele tăgăduirii, a împrăștiat snopii negațiunii și a revenit la curțile dorului. Monadă cu monadă gândirea blagiană reflectă deodată și fenomen originar și al secolului spirit.

Pe aici au călcat pașii profetului când a sădit mirabila sămânță – poemele luminii în zările interioare ale ființei noastre…”

*

Lucian Blaga – „Cântecul vârstelor”. Contribuții la exegeza blagiană este un excepțional documentar, mai exact „o culegere de texte şi evenimente mai puţin sau încă necunoscute”,  exegeze noi şi chiar „câteva documente inedite (în copie)”.

Iniţial, intenţia autorului a fost în mod declarat aceea de a realiza „o istorie completă a tuturor manifestărilor şi comunicărilor dedicate marelui filosof – poet”, chiar „o integrală a contribuţiilor pe care şi le-au adus participanţii la ediţiile Festivalului organizat de-a lungul anilor, aici în vatra spaţiului mioritic de naştere şi formare a personalităţii şi gândirii magului de la Lancrăm…”

Rămâne, însă, o „datorie” de care urmaşii trebuie să se achite, mai ales că Academia Română şi Institutul Cultural Român întârzie să o realizeze prin elaborarea unei integrale a operei lui Lucian Blaga, aşa cum au procedat cu opera altor proeminenţi reprezentanţi ai culturii româneşti.”

Semnalăm câteva capitole de un real interes documentar: Amintiri… Amintiri, Lucian Blaga şi medicina, Sfârşitul existenţei fizice a lui Lucian Blaga, Casa natală a lui Lucian Blaga, Lucian Blaga la Academia Română, Traduceri din poezia lui Lucian Blaga, Apariţii de cărţi despre Lucian Blaga şi opera sa, Cuvinte memorabile – nestemate ale gândirii…

Câteva capitole constituie in nuce istoria complicată a Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, Relatări din desfăşurarea ediţiilor Festivalului după Revoluţia din decembrie 1989, Fundaţia Culturală „Lucian Blaga”, Contribuţia presei judeţene la informarea populaţiei, Documentar…

Postfaţa semnată de scriitorul Ion Mărgineanu realizează un minuţios şi emoţionant profil al autorului (doctor în medicină şi chirurgie, cutreierând ţara de la Constanţa şi Eforie Sud la Sinaia, Braşov Târgu-Mureş, Borsec, Sebeş, răsplătit cu decoraţii, titluri şi diplome onorifice rare, apoi autor al unor importante lucrări de specialitate şi, în sfârşit, preşedinte al Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga” şi cetăţean de onoare al Sebeşului).

Să amintim aici şi câteva nume care „defilează” în paginile cărţii, fie la „Amintiri… Amintiri” (Radu Cărpinişianu, Silviu Cărpinişianu, Romul Bena, Zaharia Stanciu, Bazil Gruia, Ovidiu Drimba, Elisabeta Avram, Maria Constantinescu-Frunzetti, Aspasia Oţel Petrescu, Viorica Nina Cionca, Elena Daniello, Gheorghe Pavelescu, Zenovie Cârlugea, Z. Macovei, Augustin Jula…), fie ca „surse” documentare (Corneliu Blaga, Radu Cărpinişianu, Miron Scorobete, C.D.Zeletin, Dan Barbilian, D. Popovici, Sigismund Toduţă, Florian Popa Micşan, Ion Mărgineanu, Vasile Netea, Ioan Moceanu, Lucia Mureşan, Elena Anghel ş.a.), fie ca exegeţi sau comentatori ai operei (Bazil Gruia, Anton Ilica, Eugeniu Nistor, Zenovie Cârlugea, Geo Saizescu, Al. Surdu, Grigore T. Marcu, Monica Manu, G.G. Costandache, Florica şi Marin Diaconu, Fenia Driva ş.a.), fie ca traducători din opera blagiană (Brenda Walker, Serge Fauchereau, Ion Miloş, Maria Ilişiu, Gabriela Vinţinţan, Paula Romanescu, Rosa del Conte, Bruno Rombi…).

Interesant este şi capitolul „Legături permanente cu biserica străbună” (IPSS Antonie Plămădeală, Gh. Vrabie, IPSS Andrei episcop de alba Iulia, Ion Avram…).

„Menţionez că textele oferite de colaboratorii noştri vor fi semnate de autori – specifică dr. Radu Cărpinişianu în Prefaţă – iar cele proprii, precum şi unele comentarii ce însoţesc colaborările le voi semna «R.C.»”. Şi sunt multe texte semnate „R.C.”, unele reproduceri din diferite surse comentate, altele constituind rodul unor cercetări şi reflecţii proprii (precum  Lucian Blaga şi medicina „în care am căutat să înfăţişez suferinţele trupeşti şi sufleteşti, de la naştere până la moartea sa, lucrare apreciată ca prima cercetare care s-a ocupat de patografia ilustrului filosof, poet şi dramaturg Lucian Blaga”).

În investigațiile sale biobibliografice, dr. Cărpinișianu a cercetat unele fonduri documentare și a discutat cu rude și apropiați ai poetului. Între documentele inedite pe care le-a parcurs (precum fondul epistolar din posesia Vioricăi Bena-Medean) și reprodus în ”Contribuții la exegeza blagiană”, s-a aflat și fondul de manuscrise aflat în posesia ultimei ”muze” din viața Poetului, dr. Elena Daniello din Cluj, care a fost donat, iată, în această toamnă (2010), imediat după încetarea din viață a acesteia, Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj. Reținem dintre acestea cele două variante ale poemului ”Pădureanca”, dedicat prietenei sale, în octombrie 1960, înainte de plecarea la București, de unde se întoarce atins iremediabil de aripa morții. Știm că poetul a aplicat această „tactică”, de disipare a manuscriselor sale, pe la diferite persoane de încredere, mai ales în anii dizgrației (1948-1960), când era pe punctul de a fi arestat.

Dr. Radu Cărpinişianu se dovedeşte a fi una din cele mai sensibile antene de percepţie infinitezimală a posterităţii lui Lucian Blaga, vreme de câteva decenii, mereu atent la tot ceea ce este nou în domeniul cercetării vieţii şi operei blagiene.

Contribuții la exegeza blagiană” este o carte de referință, având meritul de a aduce în pagină aspecte inedite sau mai puțin cunoscute din bio-bibliografia blagiană. Ea încununează marea iubire a urmașului legitim față de fiul ”albastrului Lancrăm” și al Sebeșului săsesc…

Aureolat de această pasiune (care, desigur, despovărează spiritul descendentului din neamul Blăgeștilor, cum ar zice Corneliu Blaga), dr. Radu Cărpinişianu este, la cei 87 de ani, purtaţi cu distincţie şi blândă nobleţe, patriarhul blagian al Sebeşului, căruia îi aducem, iată, prin rândurile de faţă, un îndatorat şi sincer omagiu…

Z.C.


[1] Rafila (1848-1924), sora lui Izidor Blaga, căsătorită în 1878 cu preotul Ioan Bena din Pianul de Jos, a avut 14 copii, între care se regăseşte şi Silvia (1897-1981) căsătorită în Sebeş cu profesorul Silviu Cărpinişianu (1897-1982).

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: