Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor, Andrei Popete-Pătrașcu


O valoroasă monografie

,,DINCĂ SCHILERU – O LEGENDĂ VIE A GORJULUI”

GHEORGHE NICHIFOR

DORINA NICHIFOR

ANDREI POPETE-PĂTRAȘCU

Personalitate de anvergură politică și de reală exponențialitate a spiritului pandur, Dincă Schileru (1846-1919) a constituit, de-a lungul vremii, un subiect mereu interesant, asupra căruia s-au aplecat mai mult cărturari, literați și gazetari, fiecare cu aportul său documentar și vizionar. Iată-l acum pe acesta în atenția încercaților istorici gorjeni Gheorghe și Dorina Nichifor, cărora li se adaugă mai tânărul doctorand Andrei Popete-Pătrașcu, poet de talent și documentarist de vocație.

Recenta lucrare, Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului («Scrisul Românesc», Craiova, 2010, 632 pag.), este o primă monografie ce se dedică acestei personalități locale, deopotrivă întreprinzător de succes și om politic gorjean prezent în Parlamentul țării vreme de aproape trei decenii. Concertându-și eforturile, autorii au parcurs un material bibliografic impresionant existent în arhive, biblioteci, colecții particulare, muzee, nelipsind desigur cercetarea pe teren, unde izvoarele documentare și sursele orale sunt încă vii. Metoda de cercetare este unacontextuală, plasându-l pe protagonist ”în sistemul de idei moderne, novatoare și europene, ce caracteriza societatea românească la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea”, mai exact zis, în conjunctura fenomenului politic și cultural gorjean de la c onfluența celor două secole, când personalitatea lui Dincă Schileru capătă notorietate și strălucire. Nu e de mirare, așadar, de ce primul capitol, Mișcarea de înnoire a Gorjului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ajunge la pagina 80, după care urmează capitolul privind ”Copilăria” și ”ascensiunea social-economică” (II) a protagonistului.

Provenind dintr-o veche familie de moșneni hărăboreni din plaiul Vâlcanului, ai cărei înaintași fuseseră plăieși destoinici și panduri în slujba Marelui Tudor, Dincă Schileru a devenit, în ciuda studiilor sale modeste, un prosper om de afaceri (în agricultură, viticultură, creșterea animalelor, instalații și exploatări forestiere, carbonifere, petrolifere etc.) , temei social pe care, desigur, s-a consolidat și îndelungatul său prestigiu politic, ca exponent al clasei țărănești în parlamentul Regatului România, unde își purta cu mândrie, ca o pecete distinctă, costumul popular gorjenesc, căruia acest ”superb bărbat și splendid Oltean”, cum zice Arghezi, îi dăduse o anume specificitate și strălucire.

Deloc idilică, istoria imensei averi a lui Dincă Schileru nu este lipsită de conflicte cu obști sătești și nici de pragmatismul acelui capitalism rural, violentând cutuma și tradiția, pe care îl vedem și în scrierile lui Slavici, ba mai mult, copleșitoarea sa personalitate stârnește invidii și reacții încă de la început, printre consătenii de la Bâlteni, fiind victima atentatului de la Valea Vladului, în toamna lui 1880, în mandatul marii guvernări liberale (1976-1888).

Reprezentant al țărănimii gorjene în Consiliul Județean, de unde este propulsat în Parlament (1879) pentru câteva decenii, Dincă Schileru a reprezentat, în colegiul sătenilor, o voce distinctă, rosettistă, situată la stânga formațiunii liberale, fiind, alături de C. Dobrescu-Argeș, Mucenic Dinescu și alții, un inițiator al organizării politice a țărănimii române, susținând în Parlament legea învoielilor agricole, legea maximului, organizarea învățământului și legea minelor, proiecte de reformă electorală, proiecte de investiții în construcția de drumuri și căi ferate etc.

Venit din interiorul clasei țărănești, deci cunoscând foarte bine realitățile din lumea satului, Schileru va avea o atitudine moderată și lucidă, oarecum rezervată față de răsculații din 1907, știind din capul locului care este situația reală și ce se poate face pentru ameliorarea vieții țărănești. Este calitatea de bază a spiritului său calculat, raționalist, care îi va asigura o longevitate parlamentară, îngăduindu-și permanent o marjă de independență și acțiune, dincolo de o anume abilitate socială în relațiile sale cu lumea țărănească.

Spirit haretian prin excelență, Dincă Schileru va lăsa posterității școala de la Bâlteni ce-i poartă numele, alături de care pune și fundația noii biserici, organizând în județ conferințe și serbări școlare, făcând donații pecuniare substanțiale unor școli și publicații, unor biserici și așezăminte, ba chiar Muzeului Județean în constituirea fondului muzeistic.

Mai totdeauna într-o alergare continuă cu afaceri în țară și străinătate, Dincă Schileru își cheltuiește energia între Bâlteni, satul de adopție după căsătoria din 1868, și ținutul Schelei, între Târgu-Jiu, Craiova și București, cu deplasări în Argeș și dincolo de munți, în Transilvania, pe drumul ce urca plaiul natal al Vâlcanului, iar de aici până în Austria, Germania, Franța, ajungând cu bulgări de antracit, pentru convingerea investitorilor străini, chiar în Parlamentul Regatului Marii Britanii… O sănătate robustă și o voință imensă în care spiritul pragmatic-negustoresc se colora de egotismul specific capitalismului rural în deplină ascensiune…

Capitolul final, Dincă Schileru – o legendă nestinsă a Gorjului, evocă ultimii ani de viață ai omului politic și întreprinzătorului, care, încercat de boală în decembrie 1905, întocmește la 1 ianuarie 1906 un act de donație iubiților nepoți și strănepoți (tipărit și ca broșură) cu obiectele din colecțiile adunate de-a lungul timpului, în vederea constituirii unui bogat fond obiectual al unui muzeu personal la școala din Bâlteni, pentru o ”veșnică amintire” în conștiința publică. Sunt menționate aici nu mai puțin de 931 obiecte, cu dorința ca acestea să fie păstrate ”intacte” pentru o veșnică amintire și conservate ”în școala ce poartă numele meu din Bâlteni pentru totdeauna” (din toate acestea, câte se vor mai fi găsind azi!). Găsim menționate, printre altele, medaliile regale cu care a fost răsplătit, dar și numeroase piese de tezaure monetare antice și medievale, monede de aramă, argint, bronz (unele existente în familia sa de demult, atestând stăpânirea romană în arealul Gorjului încă din sec. I e.n.), precum și vestigii preistorice de animale, roci minerifere, cochilii de melc, scoici decorative, giuvaericale, piese de mobilier și de vestimentație tradițională.

Atent cu sine până și la imaginea pe care o lasă posterității (va înceta din viață la 3 iunie 1919, la Bâlteni, în vârstă de 73 de ani), Dincă Schileru rămâne o figură exponențială, emblematică a ”spiritului pandur”, figură de țăran luminat, înzestrat cu darul cuvântului și cu duhul convingerii.

”Amintirea lui – scriam noi în serialul publicistic Personalități gorjene în tablete argheziene – se conturează într-o legendă vie și productivă în datele ei esențiale, capabilă să lumineze, dintr-un anumit unghi, complexitatea spiritului pandur și mentalitatea gorjenească, într-un cuvânt pecetea diferențierii regionale”…(Gorjeanul, XIX, nr. 5429/4 martie 2010).

Sprijinită pe o bibliografie aproape exhaustivă, de sute de titluri de lucrări, studii și articole, dar și pe investigarea unui imens fond documentar (arhive, manuscrise, documente, albume, almanahuri, anale, anuare, bibliografii, calendare, dicționare, discursuri, enciclopedii, monografii, periodice, site-uri), monografia se completează cu o iconografie în parte inedită și, lucru foarte interesant, cu o anexă în care sunt reproduse, din ”Monitorul oficial” al vremii (1882-1905), unele intervenții din Parlament ale politicianului, expuneri, cuvântări sau schimburi pitorești de replici, din care rezultă o imagine directă a acestui fervent apărător al țărănimii, mândru de neamul ce-l reprezintă și neiertător cu cei de rea credință sau incapabili să înțeleagă adevăratele realități ale satului românesc, riscând de multe ori a fi luat în derâdere și numit «Nădrăgilă» de cei ce vedeau în el un carierist politic și un intrepid speculând ignoranța țărănească și credulitatea comilitonilor…

Monografia are meritul de a nu idiliza, de a nu face portretistică encomiastică, ci de a se menține în cadrele unei documentaristici obiective și de nuanță, înaintând de la faptul și aspectul istoriografic particular, local, regional, la imaginea mai generală a societății românești. Este o lucrare antrenantă, de o cursivitate netăgăduită, adăugând la cele 400 de pagini efective alte două sute alcătuite din bibliografie și anexe. Dată fiind importanța acestei cărți în istoriografia românească, am fi dorit pe lângă rezumatul în engleză și altele în franceză și germană, precum și unele propuneri privind o mai dreaptă cinstire a lui Dincă Schileru în contemporaneitate (deși unele observații critice sunt menționate în legătură cu starea casei din Bâlteni!).

Lipsește o statuie închinată acestui mare gorjean, un Centru Cultural ”Dincă Schileru” cu funcționalități multiple și calendar cultural care să depășească localismul, în general, o mai susținută imagine a acestui descălecător de idealuri populare. De ce nu o culegere periodică de articole și studii SKILERIA? Sau măcar o publicație locală de mai largă deschidere regională, așa cum au fost, în 1882, aspirațiile militanților țărăniști la banchetul de la Bâlteni sau la Adunarea de la Corbeni-Argeș….

Dincolo de toate acestea, prezenta monografie de pionierat dedicată lui Dincă Schileru se constituie într-o lucrare solidă, respirând aerul epocii și pe măsura Marelui Gorjean, care preia și transmite în noul veac XX valorile emergente și inconfundabile ale spiritului pandur, de care va fi mândru și un Tudor Arghezi, bunăoară…

Prof. Dr. Zenovie CÂRLUGEA

 

*

Gorjul în bibliografii și enciclopedii locale:

 

„CONTRIBUȚII LA O POSIBILĂ BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ A GORJULUI”

(Editura PIM, Iași, 2016, 730 p.)

de Gheorghe Nichifor

Necesitatea unor lucrări bibliografice privind istoria și cultura Gorjului constituie un deziderat mai vechi al activității de cercetare. În deceniile din urmă, a apărut o serie de lucrări, valorificând aspecte ale istoriei mai vechi sau mai noi, ale etnofolcloristicii, culturii și spiritualității gorjenești. Toate aceste cercetări au fost posibile pe baza investigației unei bibliografii de profil, selectată și asumată de fiecare autor în parte după cum a considerat de cuviință.

În lipsa unei bibliografii generale a Gorjului, în varii domenii, care ar fi ușurat enorm munca de cercetare (instituind de la bun început câteva repere și coordonate ale tematicii investigate), valorificarea tradițiilor cultural-istorice ale județului rămâne pe mai departe în orizontul de așteptare al unor bibliografii mai mult sau mai puțin complete. El însuși un pasionat cercetător al „producțiilor istoriografice gorjene”, – aparținând fie unor autori cu «bătaie lungă» în timp și spațiu, fie unor „improvizatori, mediocri, cu scrieri conjuncturale, fără substanță, lipsite de metodă și conținut adecvat”, – profesorul istoric Gh. Nichifor își precizează de la început poziția de „pionierat”:

„Lucrarea de față a pornit de la o necesitate personală, resimțită de-a lungul anilor, în efortul de a studia trecutul acestui meleag. O bibliografie cuprinzătoare a Istoriei Gorjului nu a existat până acum, nici măcar în stadiul de intenție, deși, «slavă Domnului», truditori în domeniu au existat suficient de mulți. Am trecut la această încercare, deloc ușoară, nu din anume orgolii sau interese, ci, pur și simplu, pentru a le mărturisi conjudețenilor mei totala gratitudine și recunoștință pentru căldura ce mi-au transmis-o începând cu 1983, când soseam la Târgu-Jiu.”

Tocmai acest aspect îl are în vedere recenta lucrare semnată de dl  Gheorghe Nichifor, CONTRIBUȚII LA O POSIBILĂ BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ A GORJULUI, o lucrare masivă și impresionantă, cu caracter aproape exhaustiv, conspectând bibliografic mai tot ce s-a scris în Gorj, pe plan local, și despre Gorj, pe plan național, cu privire la faptele, evenimentele, oamenii, civilizația și spiritualitatea acestuia. Indexând un vast material documentar (mii și mii de „unități” de referință), autorul își organizează lucrarea nu în maniera clasică, pe epoci istorice sau anumite tematici, cum îndeobște se procedează în astfel de cazuri, ci recurgând la „ordonarea alfabetică, după nume, pe autori și scrierile lor, și includerea contribuțiilor istoriografice într-una din cele trei categorii: cărți, studii și articole.”

În principal, autorul are în vedere două mari coordonate. Prima, privind „Istoria Gorjului” indexează: a) Lucrări (pp. 45-173), b) Studii (pp.174-251), c) Articole (pp. 252-510), d) Materiale necesare (pp. 511-552). A doua parte indexează „Istorici gorjeni și «istoria» scrisă de ei” (pp. 554-728).

Rezultă, astfel, o contribuție bibliografică de peste 700 de pagini, în care reportorizarea titlurilor se face după secțiunile menționate, în ordinea alfabetică a autorilor. Este vorba așadar nu de «mură în gură» oferită celor interesați în cercetarea tradițiilor cultural-istorice gorjene, aceștia trebuind să-și rețină indicii bibliografici care îi interesează, parcurgând obligatoriu cele peste șapte sute de pagini cu „unități” bibliografice. Îi sugerăm autorului ca, la o viitoare ediție (care, probabil, peste ani, va aduce un considerabil spor documentar), să gândească și la o secțiune finală de ordonare tematică (siglată, desigur) a uriașului fond documentar indexat, pe perioade istorice, personalități, problematici etc., inclusiv la un Indice de nume, venind astfel în întâmpinarea unei rapide consultări și orientări în domeniu.

Având în vedere principiul interdisciplinarității, autorul nu a ignorat domeniile despre care s-au scris articole, studii și lucrări importante (Filozofie, Religie, Geografie, Arhitectură, Folclor, Literatură, Teatrul, Sport, Muzică). Foarte interesante sunt și notele de subsol, de care beneficiază aproape fiecare pagină, fie ca trimiteri documentare fie ca rezumare sau îmbogățire a informației. În acest sens, lucrarea tinde a fi nu numai o „posibilă bibliografie istorică a Gorjului”, ci chiar o consistentă bibliografie „enciclopedică” a Gorjului, cu atât mai merituoasă cu cât, de regulă,  astfel de lucrări se realizează de colective specializate de cercetători (este regretabil că la nivelul județului astfel de colective lipsesc, nu numai la nivel istoric, dar și la nivel cultural, ceea ce ar trebui avut în vedere de factorii administrativi și  din domeniu de referință – și câți bani din bugetele locale se risipesc pe acțiuni derizorii, populiste, futile, fără să rămână nimic în timp!‼).

Intenționând să fie „o radiografiere atotcuprinzătoare a istoriografiei gorjene” („cum și-a dorit din răsputeri cel ce a trudit la ea”, după cum se specifică în consistenta prefață ce detaliază programul, metoda și chiar crezul personal: Despre istoria și  istoricii Gorjului, pp. 9-44), lucrarea este totodată „un îndemn către generațiile prezente și viitoare de a purta cu demnitate și aplomb făclia lucrului bine făcut, dar și un semn patriotic de a se lua atitudine fermă împotriva celor care tratează cu superficialitate sau rea-credință Știința istorică.”

Zenovie CÂRLUGEA

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: