Simion Gociu


Poeți români din Ucraina:

SIMION GOCIU

 

Între poeții de azi ai Bucovintei, născut într-un pitoresc și vechi sat din raionul Herța (regiunea Cernăuți), SIMION GOCIU preferă meditația și muzicalizarea reveriilor în ritmuri clasice, chiar poezia în versuri mai libere ce urmăresc palpitul propriului eu liric, mereu aflat într-o stare de apărare, de retractilitate, de retragere în sine.

Născut la 1 septembrie 1948, la Molnița, în ținutul istoric al Herței, în care a urmat școlile primară și medie, Simion Gociu va absolvi Facultatea de Filologie (limba și literatura română) la Universitatea de Stat din Cernăuți. După un stagiu la ziarul regional „Zorile Bucovinei”, intră în învățământ, după care, simțind chemarea presei culturale, va lansa publicația raională „Gazeta de Herța” și apoi periodicul „Concordia”, „publicație republicană a românilor din Ucraina” (redactor-șef până în 2010).

Opera sa (poezii, proză, eseuri, fabule și epigrame) a apărut după cum urmează: Sărutul spicelor, versuri (Ed. „Carpați”, Ujgorod, 1984); La țărmure de suflet, versuri (Ed. „Carpați”, Ujgorod, 1989); Oul gastronomic, epigrame și fabule (Ed. „Alexandru cel Bun”, Cernăuți, 1998), cu o prefață de Vasile TărâțeanuLacrima toamnei, versuri (Ed. „Augusta”, Timișoara, 1999), cu o prefață de Vasile Tărâțeanu; Dar cine ești tu?, povestiri pentru copii (Ed. „Misto”, Cernăuți, 1999); Sincer vorbind, eseuri și schițe (Ed. „Misto”, Cernăuți, 2000), cu o postfață de Mircea LuticAmbasadorul luminii, versuri pentru copii (Ed. Casa de carte „Bukrek”, Cernăuți, 2004) ; Bună dimineața, septembrie, versuri (Ed. „Misto”, Cernăuți, 2005); Curcubeu răstignit, versuri (Ed. Zelena, Cernăuți, 2010).

Antologia de față, 101 poeme (Editura BIODAVA, Colecția «Ideal», București, 2012) reproduce texte din volumele Curcubeu răstignit (2009), Bună dimineața, septembrie (2004), Ambasadorul luminii (2004), Lacrima toamnei (1999), La țărmure de suflet (1989), Sărutul spicelor (1984).

Judecând măcar după poeziile antologate, vom observa că Simion Gociu cultivă un alt gen de poezie. Nu vom regăsi, așadar, directețea și limpezimea mesajului naționalist-patriotic din poezia unor confrați, civismul mobilizator, atitudinile sociale, sentimentul mândru al etniei fragmentate și al izolării între fruntarii străine, speranța în împliniri viitoare… Chiar unele metafore din titlul cărților sale, deși promit astfel de înțelesuri, au mai mult legătură cu trăiri lirice mai interiorizate, în mod referențial impunându-se destinul poetului în lumea transfigurată prin cuvânt. Poezia lui se vrea o „cântare a luminii”, cu o figurație stilistică convocată ad hoc dintr-un tezaur lexical consacrat: „nașterea lebedei”, „oul primordial”, „floare de lotus”, „sfere” și „albe cântări”, „plutiri în cuvânt”…

Temă centrală a volumului «Curcubeu răstignit», lumina generează sugestii metaforice privind „visul auroral”, „anii tinereții”, amintirea „iubitei”, „plăceri născătoare/ de vieți”, „cântări de laudă/ în cer luminat”… Întâlnim în Adevăr ocrotit o schiță rememorativă a aventurii întru cuvânt: „Nu știu din ce parte/ lumină tămăduitoare/ îngerul a izvorât// drumul întoarcerii/ eu rătăcind/ departe de virtuala/ țară a speranței// Din care-am pornit/ spre un punct oarecare/ crezând că ar fi/ adevăr ocrotit/ de cântecul meu…”

Sunt de observat câteva metafore care, deși ar putea sugera o lirică social-patriotică, sunt racordate la trăiri personale în planul exprimării artistice. Dizolvând toate aceste «motive» și «elemente» proprii liricii de ecouri social-etnice, din arealul mai larg al sentimentului național, într-o lirică de meditații calme și învăluitoare reverii, Simion Gociu preferă o poezie a sentimentelor personale, „sărutând spicele” într-un anotimp al Sânzienelor ori salutând fie „dimineața de septembrie”, fie „lacrima toamnei”. „Ambasador al luminii”, poetul rămâne la „țărmure de suflet” să întâmpine, să contemple și să reflecteze asupra vieții, iubirii, naturii  ori la problematica mai încâlcită a existenței: „La țărmure de suflet/ în țara cea de rouă/ clopotele zilei/ lumina explodează.// În liniștea albastră/ pe ramura luminii/ se scutură de vise/ mireasma enigmatic.”(La țărmure de suflet).

Chemarea „cuvântului”, a „poeziei”, a unor profunde „rosturi” transfigurate (în general un anumit „aer livresc” disipat în muzicalizări și enunțuri cam sentimentale) este mai evidentă în poezia lui Simion Gociu, de aici și aplecarea sa pentru registrul ludic și o întreagă literatură pentru copii (o fațetă deloc de neglijat a scrisului său).

Oricum, între poeții Herței, ucrainiană azi,vocea lui Simion Gociu s-a impus prin artisticitatea susținută, controlată îndeaproape cu pricepere și ferind-o, astfel, cât mai mult de sentimentalism și naivități livrești, pe de altă parte, prin stăruința cu care s-a dedicat cauzei culturii române de aici.

Zenovie CÂRLUGEA

 

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: