Ligia Dimitriu


Ligia Dimitriu:

„O L G A   C A B A”

monografie

(Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012, 300 p.)

 

Scriitor de plan secund, – dar fără de care tabloul cultural-literar al epocii, de varii reliefuri, ar rămâne incomplet, – OLGA CABA (23 mai 1913, Volona, Ucraina– 20 iulie 1995, Sebeș) ilustrează un mod de viață și un destin artistic totaliter aliter, dacă e să ne exprimăm cu titlul unui apreciat roman al său din 1982.

A început să publice povestiri și eseuri în perioada interbelică, debutând cu proză memorialistică Vacanță sentimentală în Scoția (Ed. Publicon, 1944), după care a dispărut practic din peisajul literar al epocii vreme de aproape un sfert de veac, mai exact până în 1970, când i se publică un volum de Poezii la Editura «Dacia» din Cluj-Napoca. A continuat cu cărți de proză:Cumpăna din cetate (1977), Pasul alături (1979), Totaliter Aliter (1982), Nuvele fantastice (1984),Zodia vărsătorului de apă (1988), – toate editate la „Cartea Românească” din București. Postum i s-au editat două volume de Teatru (2001), de către istoricul literar albaiulian Mircea Cenușă.

Se adaugă la acestea interesante colaborări, începând de prin 1933 până în 1942, la diferite publicații („Abecedar”, „Pagini literare”, „Gând românesc”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”), apoi, după lunga noapte dogmatică, începând din 1967, la „Tribuna” clujeană, „România literară”, „Echinocțiu”, „Discobolul” ș.a.

Au rămas în manuscris numeroase lucrări (poezii, proză, proiecte dramatice), în diferite stadii de lucru, unele „grav deteriorate”, precum și o bogată corespondență (cu I. D. Sîrbu, Eta Boeriu, Nicu Caranica, Ion Negoițescu, Wolf von Aichelburg, Laurențiu Fulga, M.R. Paraschivescu, Ion Maxim, Raoul Șorban ș.a.), care va constitui – ne spune monografista Ligia Dimitriu –  obiectul unei noi editări.

Deși, după formarea sa în Cenaclul lui Victor Papilian, începuse să se afirme în presa ardeleană, Olga Caba a trebuit să facă față unui destin aventuros pe care, putem spune fără a greși prea mult, ea însăși și l-a provocat, asumându-și-l deopotrivă.

Născută în localitatea ucraineană Volona, din părinți institutori (tatăl revizor școlar) care au peregrinat pe la Satul Mare și Sighetul Marmației, stabilindu-se la Oradea, tânăra Olga, singură la părinții care se vor despărți, avea în sânge o ascendență aristocratică de confesiune greco-catolică. După absolvirea Liceului de Fete «Oltea Doamna» (1929), la 16 ani, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj, unde se va căsători cu pictorul și istoricul de artă Raoul Șorban, de care însă se va despărți în timp ce era plecată cu o bursă de studii în Anglia. Revenită în țară, va peregrina ca prefesoară de franceză la Botoșani, Focșani, Oradea.

Diktatul de la Viena o determină să plece la București, unde funcționează ca profesor în învățământul preuniversitar (și nu numai în învățământ), publicând la prestigioasele reviste „Gândirea” și „Revista Fundațiilor Regale”. După război, pe motivul că fusese «cinci zile» înscrisă în Partidul Național Țărănesc din Oradea, cunoaște experiența închisorilor comuniste de la Gherla, Mislea și Văcărești. Se va retrage ca profesor la Sebeș, unde își va petrece ultimele decenii de viață, alături de cel de-al doilea soț, Eric(a) Tecău (cunoscută la Școala Generală din Petrești, lângă Sebeș, în anii 1948-49, ca profesoara Erica Tecău).

Născută la Sebeș, 7 sept. 1924 (și decedată la 6 decembrie 1994), Erica Tecău, mai tânără cu 11 ani, va trăi și ea, precum Olga Caba, drama despărțirii părinților. Va urma Liceul de Fete la Alba Iulia, apoi din 1943 Facultatea de Filosofie și Litere a Universității „Regele Ferdinand” aflată în refugiu la Sibiu, avându-i ca profesori pe Lucian Blaga, D.D. Roșca, Liviu Rusu, Marin Ștefănescu ș.a., iar colegi de grupă pe Radu Stanca și Ștefan Augustin Doinaș.

Venită pe lume cu o natură de hermafrodit, Erica Tecău, prietena Olgăi – care o luase împreună cu mama sa chiar în spațiul locativ din Strada Ștefan cel Mare (nr. 94) din Sebeș, – se va supune unei intervenții chirurgicale la 25 iulie 1956, efectuată la Spitalul Panduri din București, iar la 27 august 1957 relația Olgăi cu Eric(a) intră în legalitate, după căsătoria de la Tuzla, județul Constanța. Fosta studentă cu fire bărbătească, autoare a zeci de poezii (despre care își aduce aminte și Blaga, evocând în romanul său, Luntrea lui Caron, întâlnirea stupefiantă cu «soții» Olga și Eric!) își va «tranșa» opțiunea sexuală, intrând în legalitatea biologică și civilă. „De azi oficial sunt Eric și am dreptul să te iubesc”, îi scrie Olgăi din spital prietena operată. Dar, pe când «cuplul» credea că totul va reintra în normal, căsătoria cu un „transsexual” face vâlvă și oripilează autoritățile, astfel că la 25 septembrie 1958 Olgăi Caba i se desface contractul de muncă, rămânând cu o pensie derizorie. „Scoasă din învățământ”, de la catedra de limbă franceză, Olga Caba dispare și din paginile periodicelor literare, revenind târziu, abia în 1970 cu volumul de Poezii. În 1971, Monica Lovinescu îi dedică articolul „O poetă necunoscută în propria-i țară”, incriminând „ignoranța aplicată metodic” și subliniind totodată „importanța unei scriitoare autentice”.

Toate aceste informații, mult îmbogățite pe bază de documente certe (prin accesul profesoarei Ligia Dimitriu la fondul de manuscrise și acte aflate la moștenitorii casei din Sebeș) le găsim în excelenta monografie Olga Caba (la origine teză de doctorat), atent lucrată atât ca metodă cât și ca dozare de informație în cadrul comentariului critic. În ciuda puținelor referințe biobibliografice din presa vremii, a trimiterilor parcimonioase și a unor lacunare dicționare și istorii literare, dna prof. dr. Ligia Dimitriu și-a propus să reconstituie atât biografia oarecum spectaculoasă a scriitoarei cât și să facă un comentariu integral al operei edite și inedite, țintind totodată la „un demers recuperatoriu al operei scriitoarei Olga Caba”, atât de puțin cunoscută azi. Temându-se, inițial, că are de a face cu un scriitor „de raftul al treilea”, autoarea nu s-a lăsat intimidată de „anumite voci critice” privind abordările de tip pozitivist (viața și opera) și a trecut la cercetarea propriu-zisă a vieții și scrierilor Olgăi Caba. A descoperit un destin artistic uman de o „verticalitate neclintită”, marcat de „imprevizibilitatea unor decezii” și de nonconformism moral, social, intelectual, spiritual chiar, ba mai mult, i s-a revelat, într-o imagine integrală, valoarea unui scriitor autentic, de formulă intelectualist-livrescă, cu multă luciditate, fantezie și umor. Catalogată drept „excentrică”, în urma celei de-a doua căsătorii „cu cântec” și având stigmatul privării de libertate „în anii glorioși ai socialismului”, Olga Caba devine eroina acestei monografii pozitiviste cu „experiențele revelatoare” ale vieții pe latura „biografiei creativității” („experiențe” reținute de monografist din mărturii, însemnări, jurnale și care constituie „baza genetică” subiectivă a creației sale). Urmărind foarte atent  legătura dintre viață și operă, dna Ligia Dimitriu reușește să contureze o monografie convingătoare menită „să readucă în circuitul literar o operă autentică, cu o amprentă proprie, precum și o scriitoare cu un destin totaliter aliter, motiv pentru care am insistat, în mod special, pe elementele biografiei revelatorii, respectiv pe momentele decisive, «genuine» ale creației”. Ceea ce ar constitui „biografia creativității.”

Familiarizată cu mai recentele cercetări de istorie și critică literară, îndeosebi cu eseurile și studiile, cu metodele și procedeele mai vechii «noii critici» (de la Albert Buguin, Maurice Blanchot, Roger Caillois, Gaston Bachelard, Charles Maurron, Jean Pierre Richard, Mihai Bahtin, Roland Barthes, Gilbert Durand, la E.M.Foster, George Lukacs, George Poulet, Marcel Raymond, Jean Starobinski, Jean-Jeacques Wunenburger și mulți alți teoreticieni și hermeneuți, români și străini) și utilizând o întreagă „sitografie” tematică, Ligia Dimitriu reușește un exercițiu de monografie pozitivistă, într-o redactare logică, fluentă, bine organizată, creativă.

După un necesar „Cuvânt înainte”, autoarea își urmărește protagonista într-un capitol atotcuprinzător intitulat „Viață românească și biografie creatoare”, pentru ca în „Coordonatele creației” să stăruiască asupra specificității acestei opere coagulată pe „experiențele de natură genetică”, pe „imagini obsedante”, pe „Ashramul personal”, pe „Babilonul livresc”, inclusiv pe anumite „Idiosincrazii” ale scriitoarei la adresa socialului, a convenției, a instituționalizării iubirii și credinței etc.

Tematica intelectualistă și „cosmopolitismul” prozei sale, situată în planurile glisante ale realului și fantasticului, de o varietate policromă și un nonconformism evident, dar și poezia de factură neoclasică irizată de aceeași trăire lucid-ironică și vizionar ludică, de dinstincție și discreție, precum și dramaturgia, relevantă prin „epicitatea” engramată a scenariilor  și de un ton elegiac ca o naivitate jucată („Autorul trebuie să facă pe prostul” sau „Fii concretă, proastă, illetrée!”, îi recomanda într-o epistolă Wolf von Aichelburg), neuitând totodată a aminti jurnalele de călătorie (în Scoția și mai apoi în China), inclusiv cel spiritual, situate la limita dintre dintre călătoria „neinițiatică” și cea „exploratoare” (Vasile Podoabă) ori pe revelații spiritualiste  – toate acestea devin congruente în definirea unui profil artistic aliter, de plan literar secund. Și credem cu convingere și argumente, nu pentru raftul al treilea…

Restituirea monografică a scriitoarei Olga Caba este nu numai convingătoare, dar ea deschide și acolada unor promisiuni de editare a bogatei corespondențe cu oameni și scriitori de seamă din epocă și a altor manuscrise, menite a contura cât mai precis viața ieșită din tiparele obștești, dar mai ales opera la fel de totaliter aliter a scriitoarei polivalente Olga Caba, pată de culoare memorabilă în peisajul literar vreme de o jumătate de secol.

Zenovie CÂRLUGEA

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: