Clelia Ifrim


Versuri ale unui poet român pe modulul spațial Kibode – ISS

 

 „CÂND LUMINA E O PASĂRE LA GEAM”

Eseuri despre haiku și genuri înrudite

de CLELIA IFRIM

Haikul a cunoscut în literatura noastră, în ultimele zeci de ani, o indubitabilă „resurecție”, atât prin varii traduceri cât mai ales prin „producția”  editorială care nu e deloc puțină. O virtuoază în domeniu și binecunoscută în lumea culturală din multe țări este CLELIA IFIM, autoare de proză și traduceri, laureată a unor concursuri naționale și internaționale (Grand Prix, Festivalul Matsuo Basho, Japonia, 2011).

A debutat în 1979 în revista„Luceafărul”, cu poezii în care Aurel Dragoș Munteanu remarca „încadrarea gândului și exactitatea expresiei, ce traduc suferința artistului”. În 1986, o întâlnim  cu proză în volumul colectiv „Debut” (editat la „Cartea Românească”), povestiri pe care Laurențiu Ulici le găsea „stranii, vădind o sensibilitate extremă de neliniștită și o imaginație în regim fantastic”…

În povestirile din volumele ce-au urmat  comentatorii au reținut când „proza delicată și gravă, de un fior magic” (Adrian Sângeorzan), când „revelația, și, prin urmare, certitudinea absolută a unei lecturi incitante și savuroase în orele fertile ale însingurării” (Andrei Zanca), când „replica esențial dramatică, precisă” și cuvântul care are „duritatea și răceala diamantului” (Elisabeta Pop) în piesa de teatru „Câmp de medalii” (premiată la una din edițiile Festivalului Internațional de Teatru Scurt și jucată la Oradea)…

Prezentă în diverse antologii de poezie din țară (Antologia Sonetului Românesc, Haiku) și străinătate, Clelia Ifrim este autoarea a nu mai puțin de 18 cărți, între care My laved Japan (Best Books of 2011, The Japan Times), carte în română, engleză, franceză și germană, a cunoscut o circulație mai amplă, bucurându-se de atenția unor cunoscuți critici. Un comentator precum Hidenori Hiruta de la „Akita International” are revelația de a descoperi „un foarte original gânditor și artist, a cărei sensibilitate umple inima fiecărui cititor cu cea mai subtilă muzică a cuvintelor și ideilor pe care le-ai ascultat odată.”

Ba mai mult – trebuie reamintit – autoarea a participat cu materiale la un proiect spațial derulat de JAXA – Agenția Spațială Japoneză. Două din poemele sale au fost selectate în 2009 de JAXA și depozitate pe modulul spațial Kibode de pe ISS – Stația Spațială Internațională (Prima Bibliotecă din Cer).

A colaborat la revista „KO” editată în engleză (Nagoya, 2001-2011) cu traduceri din maestrul incontestabil al haikului Matsuo Basho.

 

*

Când luna e o pasăre la geam (LIMES, 2016) este o carte de „eseuri despre haiku și genuri înrudite”, cu reproduceri din Mamora Nakanishi, poet și maestru caligraf. Apărută mai întâi în periodice culturale din țară (Cronica, Luceafărul, Albatros, Boema, Portal-MĂIASTRA) și străinătate (Alternanțe, Germania   ), eseurile Cleliei Ifrim constituie o mărturisire de credință în domeniu și lămuresc mai bine aplecarea și dragostea poetei față de această specie lirică de proveniență orientală:

„Am considerat totdeauna aceastăcompoziție orientală, infimă de altfel, dar existentă,această filă lejeră, elastică, drept un mare avantaj”, „un punct de plecare” dincolo de care„mă voi deplasa pe ruta mea artistică”.

Haiku-ul – desprins la rândul lui din tanka – este „o poezie pură”, holografică, scrisă „dintr-o singură suflare”, neîngăduind modificări, întoarceri, reluări, părând „o poezie închisă, autodevorându-se”. Haiku are o logică a lui internă după care „comunică” și „se comunică”, în sensul „intranzivității” reflexive, fiind un fel de ideogramă a unui gând  oglindit în azur sufletesc.

Exemplificând cu haiku-uri din Basho, Clelia Ifrim mărturisește că a asimilat această formă de poezie, care o exprimă perfect, pe de-a-ntregul, aici, la Porțile Orientului, unde speră, ca poet român, să scrie „un haiku la fel de frumos ca unul japonez” (Haiku la Porțile Orientului). Aici, în sud-estul Europei, la Porțile Orientului, „où toute est à la légère”, vorba lui Clemanceau (vezi mottoul la romanul matein „Craii de Curtea-Veche”, 1928), și unde pe țărmul Pontului Euxin a murit exilat de împăratul Augustus marele poet latin Ovidius (43 1.e.n. – 17 e.n.), Clelia Ifrim trăiește revelația haiku-ului în care rezonează spiritul Extremului Orient:

„Marea Neagră, imperturbabilă, își leagănă valurile de țărmurile anticului port, Pontus Euxinus, și deschide prin această poartă de apă, lumea, Europa, spre Orient. Într-un fel România și Japonia sunt cele două puncte extreme ale lumii orientale (…) Vechile cărți sfinte, filosofia și poezia orientală, sau un vers din Longfellow, ne amintește faptul că «viața nu este decât un vis».

Componenta mea orientală, atât în viața de zi cu zi, cât și în poezie, urmează acest drum al visului.” (Viața văzută, visul nevăzut).

Este o plăcere să citești aceste suple și sprintene eseuri cu citate din haijini, comentate cu o sensibilitate acută și vizionară, o dovadă foarte clară de dăruire și pasiune inițiatică (Basho, Ryokan, Chiyo-jo, Ogawa Shushiki, Marakoshi Kaseki, Yamaguchi Hatsujo, Seishi Yamaguchi, Yoshiko Yoshino, Masaoka Shiki, Kaneko Totha, Yosa Buson, Fay Aoyagi, Kyoshi Takahama, Saito Fumi (1909-2002, „regina poeziei tanka din Japonia” – Susumi Takiguchi), Michio Nakahara,  Murakoshi Kaseki (1922-2014)… Am mai aminti, în acest context intercultural, și alte nume de haijini din opera cărora puțin câte puțin s-a tradus și în românește: Tomizawa Kakio (1902–1962), Nakatsuka Ippekiro (1887–1946), Sumitaku Kenshin (1961 – 1987), Nagata Kôi (1900 – 1997), Kakimoto Tae (n. 1928), Takahashi Mutsuo (n. 1937), Sugawa Yoko (n. 1938), Imai Sei (n. 1950), Natsuiishi Ban’ya (n. 1955) ș.a.

Bună cunoscătoare a literaturii în domeniu (creație și lucrări teoretice, interpretative, fie de la sursă, fie prin canale englezești europene și americane), Clelia Ifrim a tradus în românește „Istoria Haiku-ului – 10 haijini și poezia lor de Ryu Yotsuya (Ed. Universitară, București, 2010), căreia i-am dedicat noi înșine un comentariu în coloanele acestei publicații. Este, altfel zis, la curent cu tot ceea ce s-a scris despre haiku, atât din punct de vedere istoric și cultural, dar și estetic, ceea ce vădesc din plin eseurile de față.

Foarte interesante sunt considerațiile sale de tip impresionist  despre estetica artei japoneze, cu opțiuni pentru „gradul zero al scriiturii”, sintagmă barthiană ce trebuie înțeleasă „în sensul oriental al cuvântului”  și nu în cel occidental (zero, ca spațiu de origine): „Ajungând la acest grad zero, putem găsi sensuri nebănuite și înțelesuri mai bogate, fertile pentru imaginația noastră, și implicit pentru a scrie haiku sau a picta, sau a fotografia imagini care conțin poeme haiku.” (Despre Yohaku).

Comentând realizarea artistică a unor creații aparținând unor haijini de mare prestigiu și însemnătate în cultura japoneză, de la Matsuo Bashi (sec. XVII) până la Kaneko Totha sau Michio Nakahara (sec. XXI), în special starea estetică a visului ca reverie onto-poetică în variile ei ipostaze, autoarea comentează anumite metafore-simbol întâlnite la acești autori, reținând date esențiale din practica speciei, devenită figură eponimă în cultura japoneză: emisia concentrată a emoției lirice, delicatețea liniei imagistice, concretețe și transfigurare, contemplare și reverie, metafora „ca realitate intensivă” („joc de foc”), jocul expresiv al sonorităților lexicale, al bivalenței imagistice și contrariilor, percepția senzorială și saltul într-o idealitate oglinditoare/ salvatoare a ființei, imanentism sezonal și iluminare, „viața văzută, visul nevăzut”, estetica relațiilor etern (fueki) – efemer (ryuko), spațiul alb (yohaku) – spațiul plin (yojo) ș.a.

Constituind o recapitulare a unor eforturi  creatoare și culturale, recenta carte de eseuri despre haiku și alte genuri înrudite readuce în atenție deopotrivă o poetă a percepțiilor delicate, subtile și grave, și o eseistă pe măsură, calități ce se luminează și se completează reciproc, într-un spor de profil scriitoricesc pe deplin original și inconfundabil.

Roby  Yako MONTEAN

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: