Ion Mărgineanu


ION MĂRGINEANU  –

 străjeria unui gazetar în Cetatea Albei

Poet, prozator, dramaturg, eseist, traducător, documentarist, organizator și promotor cultural, scriitorul Ion Mărgineanu nu putea să nu se implice și în publicistică, domeniu în care se dovedește foarte atent la problematica social-culturală și moral-politică a timpurilor ce le trăim, cu accent pe coloratura și specificitatea arealului transilvan. În cadrul acestuia, toposul albaiulian capătă o rezonanță aparte, recunoscut îndeobște loc unic de viețuire și creație.

În momentele sale de implicare civică, gazetarul se dovedește în mai toate cazurile de o omniprezentă urgență, socotind că „faptul” / subiectul respectiv nu trebuie lăsat să treacă fără o privire cât mai scurtă, fără o vibrație personală, fără o subliniere cât mai evidențiată de oscilograful sensibilității sale.

Febril în tot ceea ce face, Ion Mărgineanu este, în acest fel, un homo civitatis, adică un ins al cetății, căruia nu-i rămâne indiferentă „istoria” ce se derulează în varii chipuri, angajând oameni, destine, conștiințe. Mai toate temele acestei publicistici, decurgând și plutind în arealul epocii, se răsfrâng, cu impactul lor specific, în peisajul social-cultural al Albei.

Personalitate atât de implicată, în ultima jumătate de secol, în destinele istorice și cultural-literare al acestui topos mirabil, în care nu de puține ori  s-a jucat destinul și drama românității noastre, Ion Mărgineanu este congener cu aerul tare al transcendenței blagiene, venerând ideea de eternitate a Marelui Anonim, ca un inițiator de anuală sărbătorire sub geana Lancrămului geologic și a Sebeșului istoric. Ajuns, în 2012, la a XXXII-lea ediție, Festivalul Internațional „Lucian Blaga” a dus, neostenit, în lume, prestigioasa imagine culturală și eponimă a ținutului, chemând din cele patru zări spirite și valori, întru o mai dreaptă înțelegere, prețuire și slujire a celui ce rămâne, în cultura română a secolului al XX-lea, ceea ce Eminescu însemnase pentru secolul precedent, potrivit judecății înțeleptului de la Păltiniș.

Nu poți vorbi de cultura Albei fără să vezi în prim-planul vieții literare pe acest vrednic semănător de „mirabile semințe”, spirit țesut din cuvânt și metaforă, conștiință atașată fără rezervă românității și cauzei naționale, recunoscută de confrații din Basarabia, Bucovina, Valea Timocului ori din alte spații de înrudire comunitară.

În creuzetul acestei cetăți de epocă cultural-istorice stratificate, scriitorul și-a clădit unicul și irepetabilul destin, sufletul său devenind oglinda în care s-a răsfrânt atât o biografie destul de itinerantă, cât și destinul unei națiuni ce nu încetează a fi supusă unor provocări și încercări, menite a-i spori rezistența și nu a-i diminua consistența ori elanul…

Cunoscându-l cu ani în urmă, am realizat că acest Ariel al metaforei rămâne mereu tânăr, neîmpovărat de oboseala pe care timpul ne-o rostogolește dinainte odată cu anii. Neobosit de când îl știu, Ion Mărgineanu are în sângele său neastâmpărul apelor coborâtoare și graiul multiplicat în ecouri al ținuturilor aride. Omul acesta, clădit ca o stâncă pleșuvă, peste care trec vâlvele Apusenilor, are o alură de mag ce păstorește zările. El vine de departe, dintr-o tradiție aproape imemorială, dar cu mintea limpede și cugetul încărcat de icoana satului natal, de însemnele dăinuirii. Este împovărat atât de o istorie personală, decantată în tulburătoare accente de rugă și litanie, dar și cerul învolburat al neamului din care vine. Pare o apariție uneori spectacular-electrizantă, alteori violet-hieratică, deschizându-se ca o floare de stâncă pentru a se închide repede în tăceri albastre și enigme fertile, în care dospesc miriade semințe ale gândului său creator.

Dacă înțelegem opera sa drept un castan rotat, cu zeci de mii de ochi verzi și cupe florale, atunci în fiecare din acestea e un mesaj de prietenie și iubire, dar și o necontenită jertfă de sine pe altarul Limbii Române și al creației.

*

Nu întâmplător gazetarul își intitulează recenta culegere de articole RETIPĂRITE RĂNI (Grinta, Alba Iulia, 2012, 308 p.), sugerând atât actualitatea mesajelor dar și o permanentă stare de veche, chiar de urgență, față de unele realități și aspecte de interes mai general. Putem identifica în aceste tablete, datând din 2006-2007, fără a se mai menționa periodicul în care au apărut, câteva teme, cele mai multe privitoare la credință și istorie, la satul și realitatea românească de azi, la românii din Basarabia și Bucovina, la problemele „globalizării și UE-izării”, la cultură și limba română, la soarta creatorului de valori spirituale aflat la cumpăna dintre milenii.

Bun creștin, Ion Mărgineanu scrie cu o deosebită emoție despre „o biografie a credinței”, mai exact despre soarta ortodoxismului al cărei simbol albaiulian este Catedrala Reîntregirii „ce întruchipează reverberațiile sufletului unui neam”. Este acest simbol al românității unite „cel mai dens monument al credinței și unității noastre naționale, pecete nobiliară a românilor de pretutindeni, esență a moralității acestora”. Nu este trecut sub tăcere  momentul Unirii cu Biserica Romei „cea catolicoasă”, cum ar zice Eminescu, o tabletă întreagă fiind dedicată Bisericii „Buna Vestire” din cartierul Lipoveni, ce amintește de epoca Uniației. Spiritul ecumenic al omului de cultură trece pe prim plan și când scrie despre Catedrala Arhiepiscopală Romano-Catolică, în apropierea căreia au fost descoperite în ultimul timp vestigii arheologice ce au reformulat anumite teorii privitoare la preexistența unor locașuri de cult în acest spațiu ardelean de sedimentări cultural-istorice și cultice: „E timpul ca din aceste săpături să redimensionăm câteva adevăruri istorice, de existență a unor locașuri de cult, biserici și catedrale,umbrite prin timp anume la «concurență» cu vestita Catedrală, azi Arhiepiscopia Romano-Catolică.”

Aniversările și comemorările istorice nu-l lasă impasibil pe gazetar, celebrând monumentele Cetății menite a aminti de-a pururi „de prezența românilor în acest areal istoric”: Obeliscul – Catedrala Reîntregirii – Statuia lui Mihai Viteazul – busturile din jurul Sălii Unirii – Statuile lui Avram Iancu, Gheorghe Maniu, I.C. Brătianu – busturile de pe Aleea Scriitorilor… În ciuda acestei bogate zestre de arhitectură istorică, gazetarul propune „o lucrare arhitectonică de mare amploare pe Dealul Furcilor, în memoria celor trei martiri – Horea, Cloșca și Crișan” (Să îndreptăm puțin istoria, 2007).

Indignat de propaganda revizionistă maghiară și de soarta ingrată a românilor din secuime, Ion Mărgineanu se lansează într-un adevărat serial, militând pentru restabilirea adevărului pe temeiuri istorice și legale. Înființarea așa-zisului „Consiliu Național Secuiesc” îl determină a apela la ideile lui Ștefan Manciulea, un stâlp al clarviziunii, al cărui mesaj rămâne până azi atât de actual și urgent. Propaganda iredentistă („reîntregirea Ungariei”!) consideră Tratatul de la Trianon „o crimă monstruoasă” la adresa intereselor teritoriale, statale și naționale. Este vizată nu numai „claia de iredentiști maghiaro-secui care, nici mai mult nici mai puțin, prin autonomia teritorială se cred «Tirolul de Sud al secuimii» (Sărmanii!)”, dar și pe unii lideri ai UDMR-ului de azi care lansează „jigniri” la adresa poporului român. Constatând că, în politica de azi, compromisul merge până la forme aberante, gazetarul amintește declarația de pomină a unui oficial român aflat în vizită la Consiliul Europei, care spunea că „el nu reprezintă România, ci interesele maghiarilor”! De aici excrescența unor idei aberante din Declarația de la Odorheiul Secuiesc!

Nu mai puțin indiferent este scriitorul Ion Mărgineanu față de surorile noastre Basarabia și Bucovina, cutreierate cu atâtea prilejuri și ai căror ambasadori culturali ajung frecvent în ținuturile Albei. Membru titular al Uniunilor de Scriitori din ambele ținuturi românești, poetul este un foarte bun cunoscător al istoriei și etnografiei bucovinene și basarabene. Aflat la Chișinău, la Sărbătoarea națională „Limba noastră cea română”, emoția scriitorului este puternică și de reținut:

Doamne, nu o dată la invitația Uniunii scriitorilor din Chișinău, a președintelui, Măria Sa Mihai Cimpoi, dar și a Departamentului Cultură al municipalității și Bibliotecilor «Hasdeu» și «Alba Iulia» m-am înrădăcinat în aerul proaspăt dezinvolt, curajos al unei sărbători unice pe mapamond Ziua Limbii Române, ce atrăgea ca un magnet sufletul într-o albie hrănitoare și tămăduitoare, bandajându-i tristețea, rănile, tranșeele, truda și jertfa, reîntorcându-l în pagină buchet de busuioc, cu gust de comoară, travaliu de manuscrise și cazanii, brazdă a semințelor mirabile din Palma Țăranului, acest oracol sfânt după care s-au rotit anotimpurile (…)

Jucau aparte statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt, clădirile parlamentului, guvernului, școlile, facultățile în aceeași dulce Piață a Marii Adunări Naționale, cădelniță de cei 171 ani ai Sfintei Mitropolii, de turnurile sălașe ale încrederii, prieteniei și recuperărilor. Niciunde în lume o Limbă a unui popor nu a răsunat mai dulce ca acolo în mijlocul mulțimii devenită steag tricolor, eșarfă a credinței și iubirii de moșie. Eu însumi m-am scăldat în faldurile ei, am înnoptat pe țărmurile-i nesfârșite, rezemând noi busturi de scriitori. Cu multă acuratețe scuturată de umbre prin Parcul Central, reîntorcându-mă noapte albă, în brațele laptelui de mumă…”

Iată de ce, mai departe, constatând că „s-a îngrășat «politica» euroastenică pe ambele maluri ale Limbii Române”, poetul Ion Mărgineanu face o scurtă mărturisire de credință, din care rezultă spiritul său unionist, dar și întreaga verticalitate etică și patriotică a marelui ardelean, meșter neobosit în carierele de șlefuit ale limbii materne:

„În Alba Iulia sufăr rezemat de Sala Unirii și Catedrala Reîntregirii.

Arătându-se „scârbit de comediile imoralității”, Ion Mărgineanu nu poate să nu se pronunțe față de unele aspecte care frizează corupția, imoralitatea, venalitatea politică, suficiența administrației, luând atitudine față de „băieții deștepți” – „«specialiști» în descărnarea țării”. „Politicieni, să vă fie la nas!” scrie revoltat jurnalistul care vede cum ziua sfântă a Marii Uniri este năclăită fie de interese partinice fie de absenteism. Închiderea școlilor și pierderea statutului de personalitate juridică a celor cu mai puțin de 200 de elevi, tevatura mafiotă dezvoltată în jurul imenselor zăcăminte aurifere de la Roșia Montană, Canalul Bâstroe prin care Moscova „bâstroește” hegemonia spre Europa, soarta nelămurită încă a satului românesc „prin care plânge împuținat laptele de mumă”, înlocuirea agresivă a mitologiei populare cu „harry-potter”-isme globalizante, ideea de a transforma sala de sport de lângă mormântul lui Lucian Blaga în „Casă de poezie și filozofie” (la sugestia poetului româno-sârb stabilit pe meleaguri suedeze, Ion Miloș), precum și atâtea teme și subiecte de strictă actualitate fac deliciul gazetăriei lui Ion Mărgineanu.

În toate aceste febrile și urgente tablete gazetărești – adevărate „răni” pe care unii oameni și vremurile nu le lasă a se cicatriza – se simte spiritul cultural, intelectual, moral, civic, patriotic și politic al autorului. Sunt articole de atitudine, deloc confortabile, care reîntregesc personalitatea complexă a lui Ion Mărgineanu, acest belfer al imaginilor artistice și strajă pe meterezele limbii și românității noastre în Alba Carolina Ardealului.

E de prisos a sublinia actualitatea acestor idei, gânduri, atitudini și trăiri, ele rămânând mereu «deschise» dialogului socio-cultural, cu bătaie mai largă în spațiul românității transfrontaliere, dar și cu reverberații de suflet îndurerat și cuget mântuitor în multimilenaritatea dăinuirii noastre.

Zenovie CÂRLUGEA

22 mai 2012

ION MĂRGINEANU:

„De la Corneliu Blaga la Dimitrie Vatamaniuc”

 

Binecunoscutul Festival Internaţional „Lucian Blaga” a ajuns, iată, în anul de grație 2011, la a XXXI-a ediţie, graţie mentorilor-organizatori de excepţie Ion Mărgineanu şi Gheorghe Maniu, mai tânărului director al Centrului Cultural „Lucian Blaga” – Ion Totoianu, a distinsei prof. Mioara Pop, director al Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga” din Alba Iulia, a venerabilului dr. Radu Cărpinişianu (descendent din neamul poetului) – preşedintele Fundaţiei Culturale „Lucian Blaga” din Sebeş, a autorităţilor municipiului Şebeş şi judeţului Alba, primarul municipiului Sebeș, Mugurel Sârbu și președintele Consiliului Județean Alba, Ion Dumitrel, al cărui mecenat de mare cuprindere și valoare este cunoscut și prețuit la nivelul unor structuri academice.

Cu prilejul Festivalului de la Sebeş – Lancrăm – Alba Iulia (în paralel se desfăşoară, la Cluj, Festivalul „Lucian Blaga”, în organizarea Societăţii Culturale „Lucian Blaga” de acolo, apoi și în alte locații județene de veche tradiție culturală: Târgu-Mureș și Lugoj.) sunt editate: revista „Paşii Profetului”  şi culegerea de articole, eseuri, însemnări, memorialistică, exegeză şi de creaţii literare premiate în cadrul concursului de poezie – „Caietele Blaga”. Concomitent, au loc: sesiuni de comunicări ştiinţifice, lansări de carte, concursuri de creaţie, vernisarea unor expoziţii de pictură, spectacole literar-muzicale, deplasări culturale, recitaluri, între care vocea Luciei Mureşan – alt „stâlp” al festivalului (de-acum amintire),  dimpreună cu scriitorul Mircea Tomuş, – ne-au picurat în suflet an de an, cu măiestria consacrării, nestemate de suflet din cugetul geniului blagian.

Cu prilejul ediţiei din 2008, mentorul cultural şi poetul Ion Mărgineanu, ajutat de C-tin Şalapi, directorul din acel timp al Centrului Cultural „Lucian Blaga”, ne-a oferit o carte surpriză: CEREMONIA PAGINII – 21 PENTRU ETERNITATEA BLAGA (Ed. Altip, Alba Iulia, 2008, 136 p.) în care realizează un prim „dosar” al unor „ferestre neîntrerupte spre lume deschise de Festivalul Internaţional «Lucian Blaga» ajuns la a XXVIII-a ediţie.”

Lucrarea se deschide cu însemnarea din „Jurnalul” lui Virgil Ierunca, consemnată la 13 august 1949:

Cutremurat. Recitesc «Spaţiul mioritic» pe care l-am găsit întâmplător la un prieten. Unde am rătăcit până acum? De ce nu l-am recunoscut pe Blaga de la el de acasă, de la noi de acasă? M-am pierdut lângă Montaigne şi Michaux şi n-am simţit tot acest «foc îngropat» al unei spiritualităţi autentice. Lucian Blaga mă ceartă acum pentru întreg somnul meu de ieri. Privirea lui asupra «deznădejdii de-necuprinsului», asupra «adâncimii prăpăstioase a proverbului», – «proverbe care înainte de a se preface în cuvinte au fost flori» – mă înfioară pentru tot ce am refuzat, pentru înstrăinare şi pentru păcat. Acum ştiu: am rădăcini.”

Urmează o pagină semnată de poetul Ion Mărgineanu, din care aflăm concepţia şi spiritul ce-au prezidat conceperea acestei lucrări – este vorba de 21 de destine ce-au trudit fie în „albia unei noi exegeze”, fie în „aplecări spre a-i descifra pietrele templului sau ce-adăposteşte freamătul poemului, farmecul filosofiei, supremaţia dascălului, paşii diplomatului şi iţele scrobite ale dramaturgului, fervoarea traducătorului şi a plimbăreţului în «Luntrea lui Caron» printre meandrele lumii”.

„Dintre aceşti afluenţi cu sutele ai adevărului am decupat doar un pumn de oglinzi în care cititorul să-şi revadă chiar lungul drum al cunoaşterii spre el însuşi.” Iată numele celor prezentaţi cu o bibliografie la zi (urmată în cazul exegeţilor de fragmente reprezentative din opera acestora) –ei au fost când a trebuit la locul potrivit, trecând peste ameninţările negrelor liste, răspunzând la chemările Festivalului nostru într-o perioadă în care universităţi, academie, uniune a scriitorilor, reviste, periodice etc. n-au purces la reabilitarea unuia dintre cei mai mari gânditori ai lumii, un cărturar de excepţie, ce n-a cerut nimic vieţii, decât munţilor, să-i dea un trup cu care să-şi ungă cuvintele, firea, gândirea”:

Corneliu Blaga (1909-1994) – cercetător, diplomat, memorialist, pp. 7-11; Ion Brad (n. 1929) – scriitor, redactor, editor, ambasador, director, traducător, pp. 12-23; Zenovie Cârlugea (1950) – poet, critic şi istoric literar, publicist, editor, redactor, pp. 24-32; Mircea Cenuşă (1941-2000) – prof. dr., istoric literar, documentarist, editor, pp. 33-38; Mihai Cimpoi (1942) – academician, redactor, istoric şi critic literar, eseist, pp. 39-41; Constantin Cubleşan (1939) – prof. universitar, istoric şi critic literar, scriitor, pp. 42-50; Ştefan Aug. Doinaş (1922-2002) – academician, profesor, poet, traducător, eseist, pp. 51-57; Ovidiu Drimba (1919) – prof. universitar, istoric literar, eseist, cercetător al culturii şi civilizaţiei omenirii, pp. 58-61; George Gană (1935-2010) – prof. universitar, istoric şi critic literar, pp. 62-65; Gheorghe Grigurcu (1936) – doctor în filologie, poet, critic şi istoric literar, pp. 66-75 – se reproduce interviul realizat de noi şi publicat în „Tribuna” şi „Portal-Măiastra”; Ion Miclea (1931) – artist fotograf, reporter, autor de cărţi şi albume, pp. 76-79; Teodor Mihadaş (1918) – prof. universitar, scriitor, redactor, pp. 80-83; Achim Mihu (1931) – prof. universitar, istoric literar, autor, pp. 84-87; Ion Miloş (1930) – doctor la Sorbona, poet, traducător, ziarist, pp. 88-97; Lucia Mureşan (1939-2010) – prof. universitar, actriţă de teatru şi film, publicist, teatrolog, pp. 98-102; Constantin Noica (1909-1987) – doctor în literatură şi filozofie, filosof, traducător, deţinut politic, membru post mortem al Academiei Române, pp. 103-109; Mircea Popa (1939) – prof. universitar, istoric şi critic literar, eseist, pp. 110-114; N. Steinhardt (1912-1999) – avocat, critic literar, bibliotecar, profesor, traducător, eseist teolog, pp. 115-119; Teodor Tanco (1925) – doctor în drept, poet, editor, istoric literar, pp. 120-122; Mircea Tomuş (1934) – doctor în ştiinţe filologice, scriitor, critic şi istoric literar, scriitor, redactor, editor, pp. 123-129; Dimitrie Vatamaniuc (1920 ) – prof. universitar, istoric şi critic literar, membru de onoare al Academiei Române, pp. 130-133.

Documentarea s-a făcut utilizându-se arhiva Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, colecţii ale Bibliotecilor documentare din Alba Iulia, Aiud, Blaj, Tg.-Mureş, reviste literare, dicţionare, antologii, tipărituri ale universităţilor din Alba Iulia, Cluj, Sibiu, Arad, Bistriţa, Bihor, Timiş, periodice ale Bibliotecii Academiei, fondul de carte de la Muzeul Literaturii Române, operele literare ale celor incluşi în această frumoasă, pilduitoare şi primă panoramă a …blagologilor şi blagofililor.

Este, altfel zis, cum de altfel se şi precizează în „Bibliografia selectivă” o adevărată antologie: „De la Corneliu Blaga la Dimitrie Vatamaniuc”, ce ne aminteşte de lucrarea de interviuri a istoricului şi criticului literar Ion Oprişan, „Lucian Blaga printre contemporani” din 1987…

Constituindu-se, aşadar, într-o piesă de rezistenţă a „Fondului documentar „Lucian Blaga”, prezenta antologie „21 pentru eternitatea Blaga” este întrutotul admirabilă atât prin concepţia structurantă ce a prezidat alcătuirea ei, cât mai ales prin documentarea riguroasă, de excepţie chiar, în creionarea profilurilor consacrate în „ceremonia paginii”…

*

Nu este drept ca, recenzând aici această admirabilă micro-antologie, să nu amintim și de celelalte lucrări de memorialistică, urgentă și mereu vie, editate de acest inimos scriitor profesionist din inima Țării, care, de fiecare dată, în prima decadă a lunii mai bate la Alba Iulia, în preajma geniului blagian odihnindu-se binemeritat în Lancrămul natal. Devenită, măcar pentru trei zile, Capitală a poeziei românești, din toate direcțiile spațiului românesc  vin adevărații iubitori de Blaga, cu gândul sincer și inima curată să aducă un prinos de recunoștință Marelui Anonim la el acasă, în Lancrăm, regăsindu-și definitiv menirea prin statutul ce destul de greu și l-a dobândit, pricină în care iarăși apare numele scriitorului/promotorului cultural Ion Mărgineanu.

Atunci când se va scrise istoria acestui Festival, când cercetătorul va intra în dosarele doldora ale celor peste XXX de ediții, deocamdată, – de ce nu și o lucrare de doctorat?! – adevărații mentori și stâlpi logistici, organizatorii de jure&de facto și  demersurile încununate de succes vor intra în adevărata lumină a recunoașterii, în mai dreapta prețuire pe care azi omul grăbit o trece cu vederea…

*

Fără a-i aduce poetului Ion Mărgineanu laude ditirambice, care, displându-i, ar putea avea efectul bumerangului, prefer să-i înșir aici cele patru lucrări de memorialistică legate de Lucian Blaga: Lucian Blaga – ceasul care nu apune: Clipe cu Lucian Blaga (1996) ; Lucian Blaga – amiaza focului: Clipe despre Lucian Blaga recuperate din aura memoriei (2000), Lucian Blaga – rezerva de oxigen a Memoriei păstrată în suflet de Ion Mărgineanu, 2006; Ceremonia paginii – 21 pentru eternitatea Blaga(2008).

Impresia de lectură e stenică, de un inedit spectacular, dar totodată caleidoscopică, pentru că autorul convoacă în paginile lucrării o întreagă „umanitate” care să dea seama despre amintirea lui Blaga, despre omul tăcut și blând, racordat profund la lumea gândului esențial, dar și, la modul lecturii și exegezei, să-și exprime convingerile, ideile, părerile.

Bunăoară, LUCIAN BLAGA – REZERVA DE OXIGEN A MEMORIEI (Ed. «Altip», Alba Iulia, 2006, 176 p.) continuă aducerea în pagină a unor texte și mărturii despre om și artist, despre profesor și diplomat, despre filosof și academician. Încă din cuvântul propriu care prezidează cartea, autorul detaliază compoziția structurală a lucrării:

Cei ce au comentat în presă, la întâlniri scriitoricești, în instituții culturale și școlare, în librării, au subliniat adaosul sincer, intim, emoțional al subsemnatului la acest răsărit de soare al semințelor mirabile, pe care-l continuăm acum, mulțumind celor care au avut încredere în noi, ne-au trimis materiale, frânturi de amintiri, de trăiri, în speranța că fondul comun pe care-l facem este înspre binele culturii române, a climatului autohton, îndemn la multiplicarea tradiției, la implicarea unor noi elemente de continuitate.”

De data aceasta, volumul se deschide cu interviul luat d-nei Adrienne Drimba (n.15 nov. 1920 la Toulon, Franța – 6 iulie 2010, București), nimeni alta decât soția onorabilului maestru Ovidiu Drimba, fostul asistent al Profesorului la catedra de filozofia culturii de la Universitatea din Cluj. Poetul o cunoscuse pe tânăra medicinistă, care va deveni soția asistentului său, călătorise cu aceasta în același compartiment de tren de la București la Cluj. Adeseori în familia tinerilor căsătoriți Blaga venea să citească poezii și…să bea cafea! În arhiva familiei se păstrează singura poezie ocazională scrisă de Blaga – un Sonet liber, dedicat „lui Ovid și Adrienne”, inspirat de agreabila companie până la destinație, unde tânărul asistent venise să-și aștepte iubita!

O foarte consistentă secțiune o reprezintă evocarea relației de prietenie a lui Blaga cu medicul Elena Daniello, vacanțele petrecute la Gura Râului, unde se desfășurau cenacluri ad hoc, precum și alte aspecte din ultimii zece ani de viață (vezi interviul Elena Daniello realizat de Alice Țuculescu sau substanțialele pagini din memoriile celebrei muziciene de altădată Maria Frunzetti, care a locuit cu soțul ei, violonistul Mihai Constantinescu, în camera „excedentară” a apartamentului din strada Martinuzzi, după ce studenta Dorli s-a transferat la Bucureşti.

Foarte interesant este şi reportajul semnat de universitara sibiană Ana Sîrghie la Gura Râului, unde o însoţeşte chiar Elena Daniello (decedată în toamna lui 2010, la 90 de ani, urmaşii ei donând Bibliotecii din Cluj tot ceea ce „muza” blagiană strânsese încet şi cu grijă, vreme de mai mulţi ani – fondul de manuscrise, scrisori, fotografii, dactilograme, tipărituri aparţinând poetului.

În continuare este publicat un material rar, grație lui Victor Crăciun. Este vorba de interviul acordat de Blaga unui reporter de la radiodifuziunea română, în vara anului 1956, „scris” de poet și având ca temă problema traducerilor din literatura universală, cu satisfacția vădită a celui ce izbutește să dea un „Faust” în românește, care echivalează aproape originalul și care lucrează la traduceri de opere alese din marele iluminist german Lessing, având contract cu termen la Editura de Stat.

Interesantă este şi istoria casei părinteşti, evocată de Daniela Floro, din care nu putea lipsi numele lui Ion Mărgineanu, acest factotum în atâtea demersuri şi acţiuni de marcă:

„Primul gând, manifestat public, referitor la înfiinţarea unei Case memoriale Lucian Blaga, în Lancrămul natal a fost făcut de scriitorul Ion Mărgineanu, printr-un referat detaliat trimis fostului Minister al Culturii în 1983, apoi el se regăseşte într-un Apel pe care Lelia Rugescu îl trimite în iulie 1986 lăncrănjenilor, la sărbătoarea «Fiii satului». Înfăptuirea acestei idei s-a realizat în vara anului 1995 (după sărbătorirea Centenarului), când „s-ai finalizat discuţiile cu ultimii proprietari ai casei”, un demers «colectiv», în care se regăsesc oameni de cultură și chiar politicieni din partea locului. Fiind administrată pe rând de Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, apoi de Muzeul Satului (1996), casa va fi renovată în 1997-1998, iar în 2000 Casa memorială „Lucian Blaga” va trece în administrarea recent înființatului Centru Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș. Cu timpul a fost reamenajată și partea cu șura, din care s-au păstrat numai pereții, aici construindu-se, de fapt, o locație culturală modernă, cu sală de conferință, bibliotecă pe specific, camere de sejur etc. Locația a devenit așadar un Complex Memorial cu toate funcționalitățile.

Semnează în paginile acestei cărți nume cunoscute în bibliografia blagiană, precum: Ovidiu Drimba (Fascinația unui orgoliu – Premiul Nobel și Activități selective), Dimitrie Vatamaniuc (Lucian Blaga: spații ale sufletului), C.D.Zeletin (În ziua înmormântării lui Blaga), Mihai Cimpoi (Blaga este al tuturor românilor), Ion Brad (Pe pământul sacru al lui Lucian Blaga), Ion Buzași (O poezie inedită de Lucian Blaga), Aureliu Goci (Esențele poeziei blagiene, Lucian Blaga – paradigma vârstelor succesive și poetica alternativelor), Nicolae Marcel Simina (Lucian Blaga: fond documentar), Dr. Radu Cărpinișianu (Rememorarea unei înmormântări), Ioan Bâscă (Periplu sentimental: centrul lumii și buricul pământului), Ironim Munteanu (Pe urmele lui Lucian Blaga la Viena, Respirația unui dialog sentimental ș.a.), Daniela Floroiu (La „cumpăna” nebănuitelor trepte), Oliviu Iacob (Alba – Emblema unui nume), Dorin-Ovidiu Dan (Lucian Blaga: inscripționări afective) ș.a.

Ion Mărgineanu are  instinctul valorii în sânge, oricât de metaforic le-ar părea unora, știe să atragă și să convoace oamenii potriviți, nimic nu-i este străin în materie de apariție editorială Blaga. Fără periodicele pe care le alcătuiește cu o deosebită atenție și mare pricepere (Pașii Profetului, Caietele Blaga, Sebeșul ș.a.), cu prilejul Festivalului, promovând valori din spațiul românesc și universal, Festivalul nu ar mai avea acel farmec incitant, viu, de litera proaspătă. Mai mult chiar, aceste tipărituri depozitează și conservă o largă gamă de condeie memorialistice și exegetice, alcătuind un bogat fond documentar, care va fi de neprețuit pentru viitorul cercetător onest, prob, informat.

El care a sărutat, la înhumarea Corneliei, în 1987, craniul Poetului, reașezându-l la locul lui, în ordina scheletului abia zărit, și-a făcut din Blaga un crez, un altar al sufletului și un jertfelnic al conștiinței, pe care cu dăruire de vestală se străduiește să mențină focul viu. E în această dăruire de sine ceva abisal și atavic, care amintește de vetrele mereu aprinse ale neamului nostru luminat de nemurirea zalmoxiană și de împărtășania hristianic-ortodoxă imemorială ca și tradiția din care venim și în care ne ducem.

Da, domnule Li, nu lăsa focul să se stingă! Te rugăm în numele celor ce vor veni după noi, ca să judece dacă am fost corecți față de Lucian Blaga în tot ceea ce am organizat și am săvârșit. În primul rând, dumneata care te afli în preajma Altarului Marelui Anonim, împreună cu alți oameni de cultură și oficiali, veți da seama dacă focul acesta roșu-aurifer consumă cu aceeași poftă înflăcărată anotimpurile, sufletele și inimile noastre, spicul de iarbă, frunzele pădurii, viorelele și brândușele, mirabilele silabe ale graiului daco-roman, cerul înstelat de deasupra noastră…

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: