Iuliu Pârvu


Starea jurnalului

 

IULIU PÂRVU:

 

„Trei ani din viața de zi cu zi a unui bărbat ca lumea”

 (III)

Deși afirmat ca istoric și critic literar, comentator îndeosebi al scriitorilor transilvani (Studii şi cronici literare, 2002; Aicea printre ardeleni, 2011) – ori ca poet de registru reflexiv-autobiografic și evocări livresc-exotice, în sensul bun al tradiționalismului ardelenesc și de mai largă referențialitate culturală, dl IULIU PÂRVU ne trimite recenta sa carte intitulată modest dar incitant „Trei ani din viața de zi cu zi a unui bărbat ca lumea” (Napoca Star, 2014, 494 p.). Este, de fapt, al treilea volum dintr-un proiect editorial de amploare, Jurnalul stărilor de călătorie, din care au apărut până acum alte două volume (I, 2010; II, 2013), subintitulate „proză de călătorie”. Vocația de «globe-trotter» a scriitorului clujean ne-a amintit de vilegiaturistul Titu Maiorescu, care-și consemna conștiincios în memorabilele „Însemnări zilnice” inevitabilele evadări estivale pe itinerarii occidentale, mai ales începând din vara lui 1878, când s-a inaugurat linia ferată de la București la Vârciorova, prin Pitești și Craiova, care ducea mai departe la Viena, și de aici în mai toate țările Europei Occidentale.

Așa și dl Iuliu Pârvu cu soția sa, Elena, – tehnoredactorul cărților și operatoarea serviciului de e-mail, – nu scapă anuala excursie estivală. Dacă în primăvara lui 2011 plăcerea de relaxare elevată și interesul cultural-istoric îi poartă spre Grecia și Turcia, în vara aceluiași an cutreieră Austria, Elveția, Franța, Italia și Slovenia, pentru ca toamna, cu același irepresibil dor „de ducă”, să treacă munții în Moldova noastră istorică și pitorească. În vara lui 2012, vor reveni la Viena, de unde cu același apetit turistic vor merge să viziteze locuri și orașe din Olanda, Belgia, o parte din orașele din estul Franței și Germania. Vara următoare, prin aceeași agenție din Cluj, familia s-a gândit la o excursie „prin Balcani”, începând cu Serbia și continuând cu Muntenegru (pe drumul tragicului accident, destul de recent, al unor conaționali), Croația, Albania, Macedonia și Bulgaria, în general o zonă cu repere și evenimente cultural-istorice „la care am fost copărtași”, „ba, suntem și oaresce rude mai îndepărtate”…

Trei ani din viața de zi cu zi a unui bărbat ca lumea”, titlu ce sugerează o anumită ironie ludică dar rezonând și cu înțelesuri mai subtile, este, în general, un jurnal, dar nu unul evenimențial și oral, de notare convențional-seacă, așa-zis notarială și lipsit de culoare, oricâtă sinceritate ar exprima. Autorul și-a adjudecat, mai de mult, formula de jurnal al unor stări, adică dincolo de evenimențial (de regăsit, desigur, și aici) să poți intra în starea de spirit a celui care-l scrie, în emoția irepetabilă a evenimentului trăit. „Căci – scrie dl. Pârvu –cititorul așteaptă și stările care le însoțesc, să verifice dacă se poate regăsi în ele. De aici formula aleasă de mine: jurnalul stărilor, care simt că mi se potrivește de minune.” (p.453).

Privind puțin în bibliografia autorului, vom constata că un op consistent de poezie din 2005 se numește „Jurnalul stărilor lirice”, altul de cugetări din 2007 – „Jurnalul stărilor reflexive”, pentru ca alt volum de proză scurtă din 2008 să poarte titlul „Jurnalul stărilor narative”.

E ușor de înțeles, astfel, de ce prezentul demers scriitoricesc, situat în cadrele a ceea ce îndeobște numim «literatură de frontieră», și-a căpătat titlul Jurnalul stărilor de călătorie, din care partea a treia o constituie însăși cartea despre care scriem acum, care, deși renunță la genericul repetitiv, ne oferă nu mai puțin de „trei ani din viața de zi cu zi” a unui scriitor clujean septuagenar ce se simte „bărbat ca lumea”. Și ca să detaliem puțin ce ar putea însemna sintagma cu pricina, vom da curs următoarei definiții cuprinzătoare aflate în textul-chapeau de la paginile 4-5, ce are ca moto o surprinzătoare apoftegmă constatativă – «Trăiești semnificativ/ numai dacă numele îți întârzie pe buzele cuiva”:

„De ce bărbat ca lumea? Pentru că sună bine. Fiecare poate înțelege ce vrea. Eu, în proximitatea celor 74 de ani, așa mă simt, bărbat ca lumea. Om cumsecade, soț atent și drăgăstos, părinte afectuos, bunic impecabil, bărbat de cuvânt, curtezan nostalgic, poet de ocazie, critic literar căutat, dascăl respectat, prieten fidel, turist învederat, grădinar priceput, vecin bun, cititor consecvent, gânditor raționalist, meloman clasic, folclorist tradițional, istoric romantic, prozator realist, moralist brevetat, gurmand ponderat, cardiac operat, ins milos, contribuabil disciplinat, observator politic sever, chibiț desuet, jucător de canastă fanatic…, iar, peste toate, și membru stagiar al Uniunii Scriitorilor din România… Nu reușesc atâtea componente, împreună, să umple sintagma de bărbat ca lumea? Eu cred că da! De ce, atunci, ar trebui să mă rușinez de ea?… Putem, așadar, să-i dăm drumul…”

*

Adept, așadar, al unui proustianism (și numele lui Camil Petrescu este amintit) care să definească emoțional evenimentul trăit, pe o lungime de undă cu bătaie reflexiv-vizionară, dl Iuliu Pârvu se adresează dedicatoriu „tuturor celor care mă au la inimă”… În primul rând, consideră autorul, nu va respecta „canoanele speciei”, ceea ce îi va atrage, desigur, obiecții severe și chiar sancțiuni.

„Romanul e roman, își are legile lui; jurnalul – jurnal, cel mult paraliteratură, nu-i dus la biserică”, îi obiectează imaginarul «procuror» al valorilor și formelor literare, o instanță cu rol de cerber al formelor date [instanță ce poate fi și partea critică a propiului eu scriitoricesc, n.n. ZC]. Într-un jurnal or fi ele personaje de toate felurile, dar «unde-i intriga?», i se obiectează în aceeași imaginară acuzație, de astă dată probă la „dosarul de urmărire”. Deși „intenția de-a publica un jurnal intim ca roman devine infracțiune”, autorul nu se lasă intimidat de glasul cenzural-amenințător al ipoteticului «procuror» critic, cu atât mai puțin de avertismentul soției „că nu mi-l trece pe calculator”. E hotărât, în consecință, să dea drumul în lume acestei «proze de călătorie», acestui jurnal de stare specifică, în ciuda urmăririi «operative» la care este supus și care ar putea să se încheie cu deferirea sa „oprobiului public”. Iată curajul unui «bărbat ca lumea», asumare ce sună bine, mai ales în contextul opțiunii literare exprimate.

Cartea urmărește îndeosebi cotidianități, întâmplări, evenimente, trăiri de toate felurile, de la bucuriile simple ale vieții de familie la indignări față de evoluția vieții politice (de la care atârnă România… «care este»!), de la încântarea față de realități și peisaje exotice la împăcarea cu bătrânețea, cu semenii ce-i greșesc, cu lumea, așa cum îi stă bine unui…«om de lume». Intervalul evocat este 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2013, având ca repere evenimențiale moartea mamei („de două săptămâni”, din decembrie 2010) și evenimentele mișcărilor de stradă din decembrie 2013, alături de operarea soției sale la Institutul Inimii, externarea Elenei, moartea îngrozitoare a unui bun prieten, Puiu Tripa, într-un accident de circulație, a câinelui de curte, Pick, reunirea familiei de Crăciun și întâmpinarea Anului Nou 2014 în intimitatea familiei.

În însemnarea finală, același alter ego care prezidează concepția scrierii îi sugerează autorului că «pledoaria» sa în fața iminentului procuror constă în formula romanului mozaic, care, departe de a fi «literatură distrată», interesează, captează și confirmă valoric prin materialul netrucat, «brut» și prin personajul auctorial autentic: „Personajul, să-l judece lumea. Are identitate, poartă pecetea timpului său, mai mult de atât ce-i trebuie…” Nu poate fi, bineînțeles, pe gustul tuturor, „dar dacă s-a strecurat prin sute de pagini, trebuie că e ceva de capul său”…

Sub acest aspect al autenticității și substanțialității, asupra căruia, printr-o originală stratagemă componistică, autorul va atrage atenția, jurnalul se dovedește unul dens, variat, plin de viață personală, de portrete și caractere, dar și de o anumită culoare de habitat clujean. De la imaginea familiei (mândria de a-și fi dus viața în cadrele moralei și demnității ori de a avea urmași titrați la Sorbona sau în alte vestite universități, care vor duce mai departe iubirea de artă și cercetarea academică, pe tărâm umanist și medical) și a casei natale din Gârbău (rămasă pustie după moartea mamei, dar între obligațiile moștenitorului) până la lumea prietenilor, unii scriitori, redactori și editori clujeni de renume, între care întrezărim figuri dragi și nouă: Teofil Răchițeanu, Vistian Goia, Mircea Popa, Mircea Petean, Cristian Pășcalău, Vasile Fanache și mulți alții) ori a unor apropiați și rude (de reținut cumnata-„romancieră” de la Orăștie, care, necâștigându-i voturile «axiologice», i-a devenit inamic declarat, și asta spre îndemnul la «înțelegere al soției!) – toate acestea constituie materie vie de jurnal, dar și prilej de observație și chiar de «studiu»  comportamental.

Iată, bunăoară, tribulațiile la care este supus viitorul membru al Uniunii Scriitorilor, silit să-și refacă de câteva ori dosarul de primire în breaslă (conciliat fiind de Irina Petraș și Doina Cetea). La un moment dat, solicitantul are impresia că „e o chestiune de aranjamente, ori eu nu umblu cu așa ceva”. „Petru mine, este o probă de demnitate”, scrie dl Iuliu Pârvu, vis-à-vis de intrarea în U.S.  Este conștient că „atrăgătoare pe dinafară”, dar atât de „retractilă pe dinăuntru”, lumea scriitoricească vădește, mai mult decât orice altă organizație profesională, „o concentrare mai mare de orgolii, de invidii, de mașinațiuni”… Altfel, nu-și exprimă de ce ultimele sale cinci cărți tipărite, deși înaintate, nu se regăsesc la dosar. De aici nevoia de a-și reface dosarul personal, rătăcit prin dulapurile unor funcționari din neglijență sau rea-voință…

Transpar în jurnal și anumite opțiuni politice, chiar evenimente întâmplate în intervalul evocat, amendate sever. Nu vom insista, de vreme ce autorul se vădește o conștiință scriitoricească apolitică, dincolo de interese și conjuncturi.

Am rămas plăcut impresionat și de credibilitatea câștigată în timp de criticul literar, solicitat tot mai des să scrie prefețe, să prezinte anumite cărți în cadrul Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, să colaboreze la varii publicații, de la „Apostrof” (Cluj-Napoca) și „Gând Românesc” (Alba Iulia) la „Portal-Măiastra” (Târgu-Jiu). În urmă cu vreo trei ani, mai exact în primăvara lui 2011, noi înșine i-am propus criticului clujean colaborarea la revista de la Tg.-Jiu ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. De atunci dl Iuliu Pârvu onorează coloanele apreciatei publicații cu colaborări de ținută (cronici literare, eseuri, poeme). Aprecieri la adresa revistei și însemnări privind prestația d-sale (bucuria primirii publicației, informații primite de la alți colaboratori, materialele și cărțile trimise, toate se regăsesc presărate cu exactitate diaristică în paginile cărții –v. pag. 126, 139, 280, 392 ș.a.).

În totul, acest al treilea op dintr-un mai amplu Jurnal al stărilor de călătorie este în esență un „récit de vie”, dar mai mult decât o evocare secvențială a unei autobiografii factuale, nici autobiografie ficționalizată. Multe jurnale sunt ab initio inactuale de prea mult prezent (ca să-l parafrazăm pe un mare critic). Eul diaristic din prezentul Jurnal este, desigur, un «moi-je», dar nu un «moi-autre». Este vorba de un «discurs al restituirii» (v. Paul De Man), lucid, rațional, așezat ardelenește într-un confort al observației și reflecției, al unei stări speciale de receptare. Și totul cu conștiința literatului împăcat că din truda scrisului său ceva rămâne. Ceva cam de genul: Scribo ergo ero!

Zenovie CÂRLUGEA

 

 

 

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: