Monica Grosu


LECTURI ÎN OGLINDĂ

 

Monica GROSU:

Lecturi în oglindă

(Editura Grinta, 2010)

După o strălucită lucrare de doctorat cu monografia ”Petru Comarnescu” (răsplătită, de fapt, cu Premiul de debut pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor – Filiala Cluj-Napoca), d-na Monica Grosu revine în peisajul editorial cu o culegere de cronici literare, Lecturi în oglindă, scrise în anii din urmă.

Cartea este rodul acestui constant exercițiu critic de întâmpinare, nefixat încă într-o rubrică revuistică, dar întâlnit în periodice culturale din întreaga țară: Luceafărul de dimineață, Viața românească, Observatorul cultural, Discobolul, Vatra, Acasă, Cetatea culturală, Reflex, Pro Saeculum, Gând Românesc, Ethos XXI, Portal Măiastra, Steaua Dunării ș.a.

Predomină, după cum se poate repede observa, autori din mai vechile centre culturale ardelene Cluj-Napoca  și Alba Iulia, îndeosebi ”literatura Albei” fiind foarte bine reprezentată (autoarea este profesoară la Colegiul Național ”Lucian Blaga” din Sebeș).

Structurată pe patru secțiuni (memoriale și jurnale, proză, poezie, studii și cercetări), cartea dovedește o foarte bună orientare în problematica domeniului, dar și un spirit critic de reale virtuți lecturale.

Monica Grosu este, pe lângă un meticulos monografist (are în pregătire o nouă lucrare dedicată lui Ionel Jianu), și un comentator avizat al actualității literare. Echilibrară în judecățile de valoare și în discernerea specificității estetice, autoarea citește cu atenție și reține esențialul, dând citatului nu numai o valoare ilustrativă ci și o perspectivă lecturală mai largă.

Nepropunându-și să construiască ”ierarhii literare”, autoarea reușește să contureze un tablou de opțiuni critice, din care nu lipsesc cărțile importante ale momentului cultural. Remarcăm echilibrul și cursivitatea comentariului, perspectiva intuițiilor și opțiunilor literare, stilul empatic-precis, dimpreună cu o bună structurare a materiei.

Ferindu-se de didacticismul fără relief și de diagnostice așa-zise ”ex cathedra”, Monica Grosu reușește a-și face asupra cărților comentate o impresie proprie, relevând valențele cultural-literare, expresivitatea estetică, dar și specificitatea creatorilor respectivi. De asemenea, nu rămân în afara comentariului conexiunile și referințele la actualitatea culturală, încercându-se totodată a fi statuată valoarea lucrărilor comentate în cadrul fiecărei biografii scriitoricești, în parte, precum și în peisajul mai general, în ambianța literară a momentului.

Numite, cu benignă modestie, ”exerciții de întâmpinare”, cronicile sunt reflectări, eterogene ”lecturi în oglindă” ale unui spirit critic solidar cu o anumită contribuție regionalistă, cum s-ar spune, la marea literatură.

În sensul acestui exercițiu de geografie literară, Monica Grosu identifică în cărțile recenzate figuri ale spiritului creator, aspecte de psihologie artistică, specificități temperamentale, detalii de atmosferă culturală și ambientale, polifonii semantice, emoții creatoare, itinerarii și opțiuni spirituale etc.

Nu întâmplător, cartea începe cu secțiunea dedicată literaturii de frontieră, mai exact, cu memorii și jurnale semnate de A. Marino, Constanța Buzea, Alex. Ștefănescu, Ion Brad, Vistian Goia, Aurora Liiceanu, Ieronim Munteanu.

Ca prozatori, sunt comentați, prin ultimele lor apariții, îndeosebi scriitori ardeleni: Horia Ursu, Cornel Nistor, Alexandru Vlad, Lucian Bâgiu, Gh. Jurcă, dar și Dinu Pillat ori suedezul Steve Sem-Sandburg (poate altădată o secțiune privind cartea străină).

Iar la poezie, îi rețin atenția, Ion Zubașcu, Aurel Pantea, Dumitru Cerna, Gh. Dăncilă, Felicia Colda, Marius Țion, Anatol Covali, Ion Kamla.

Mult mai articulată, mai substanțială este secțiunea dedicată Studiilor și cercetărilor, unde spiritul critic intră într-o oarecare empatie cu subiectele și autorii abordați (Mircea Popa și Z. Cârlugea despre Lucian Blaga, Dumitru Cerna despre Panait Cerna, Maria Corduneanu despreIon Brad, Eugen Negrici despre ceea ce el numește ”iluziile literaturii române”, Ieronim Munteanu, ca și Maria Vaida, despre scriitori din varii generații, neuitați fiind albaiulieni ca Ion Mărgineanu, C. Nistea, Gh. Jurcă, Oliviu Iacob, Diana Țuculescu, Gh. Dăncilă ș.a.).

Toate acestea în măsură să recomande un critic de vocație, aplicat cu măsură și simț analitic, dar și hotărât să surprindă în tablouri mai ample fragmente semnificative de geografie literară.

Zenovie CÂRLUGEA

 

„LITERATURA APUSENILOR – O INCURSIUNE”

de Monica Grosu

 

După monografia doctorală dedicată lui Petru Comarnescu (2008) și culegerea de cronici literare „Lecturi în oglindă” (2010), Monica Grosu revine în actualitatea literară cu o „incursiune” foarte interesantă în Literatura Apusenilor (Eikon, 2013, 232 p.), care se dorește, conform precizării autoarei, „un exercițiu de recuperare și readucere în discuție a unor scriitori, în speță ardeleni, dar nu exclusiv, care au abordat, în scrierile lor, spațiul de tradiție și românitate al Apusenilor”. E vorba de o selectare „cât mai liberă și deconsertată de orice fel de prejudecăți”.

Avem, așadar, de a face – cum constatasem deja pe marginea precedentei lucrări – cu «un exercițiu de geografie literară», autoarea identificând în cărțile analizate figuri ale spiritului creator, aspecte de psihologie artistică, individualități temperamentale, mentalități specifice, detalii de atmosferă culturală și ambientale, polifonii semantice, emoții creatoare, itinerarii și opțiuni spirituale…

În „modesta” sa abordare, Monica Grosu încearcă a contura „prin câteva linii directoare, „modul în care spiritul Munților Apuseni reverberează în literatură”. Este vorba de o literatură de un profil distinct, coagulată pe câteva direcții de convergentă specificitate, de la vibrația istorico-patriotică (de plenitudini și ritmuri omagiale) la descripția realistă de autentică referențialitate și, de aici, bineînțeles, la modalitățile fantasticului cu inserții de autohtonism mitologic și reprezentări folclorice („sursă sigură și profund individualizată”).

În concertata lor convocare critică, comentariile de acum, cu relevanță pentru tema și spațiul circumscris, se situează pe linia unor preocupări constante, dacă avem în vedere numeroasele cronici și recenzii, studii șu eseuri publicate fie în presa culturală românească (de la „Discobolul”, „Vatra”,  „Viața românească”, „Luceafărul de dimineață”, „Observator cultural”, la „Acasă”, „Reflex”, „Portal-Măiastra”, „Pro Saeculum”, „Cetatea culturală”, „Ethos XXI”, „The Scientific Journal of Humanistic”, „Studies”, „Tracing Back Europe” etc.), dar și în volume colective editate la Cluj-Napoca, Alba Iulia, Târgu-Mureș, Târgu-Jiu, precum: Ion Brad în oglinda criticii (2009), După Brâncuși (2009), Texte de ultimă oră (2009), Radiografii contemporane (2009), Teze și antiteze ale actualității literare (2009), Cultură și educație în context european (2010), Dimitrie Cantemir și vocația europeană a gândirii românești (2010), Studii doctorale filologice la Alba Iulia (2011)…

Să reamintim că de la Ion Breazu cu a sa Literatură a Transilvaniei din 1944 (dar și Viaţa literară românească în Ardealul de după Unire, Cluj, 1934), interesul istoricilor și criticilor literari a crescut simțitor în această direcție, ceea ce e un câștig enorm pentru cultura românească.

Ideea de policentrism cultural articulează, în datele esențiale, o veritabilă geografie literară dezavuând, așadar, anumite prejudecăți centriste (ideea e relativ nouă în cultura română, ea înflorind în studiile franceze de sociologie, teoria comunicării și istoria mentalităților (v. A. Dupouy, Géographie des lettres françaises, 1942 și A. Farré, Géographie littéraire, 1946; Robert Escarpit, Sociologie de la Littérature, Paris, 1973), dar promovate și de școala anglo-saxonă (Hans Robert Jauss, Wofgang Iser, Walter Bulbst ș.a.).

Având în vedere și anumite tradiții identitare, putem observa, la ora de față, – bine individualizate și coagulate în spiritualități și diferențieri – arii literare regionale de mare impact cultural și valoric. Dincolo de orice reținere (fie ea nu numai tematică ori axiologică), putem individualiza unele hașurări geografice care ne îndreptățesc a vorbi de o literatură a Banatului (că tot e el «fruncea»), arondând pe scriitorii români din Serbia, de alta a Olteniei, de alta a Câmpiei Române, cum cu îndreptățită mândrie își cer dreptul în acest context policentrist – una a Dobrogei (cu „spațiul apelor”, cum ar zice Vasile Băncilă), alta a Maramureșului, poate și una a Țării Bârsei, neuitând a recunoaște o literatură a Bucovinei (arondând desigur pe frații scriitori bucovineni) ș.a.

În privința literaturii transilvane, putem identifica anumite diferențieri specifice, zona Munților Apuseni dobândindu-și un contur proeminent în cadru geografic mai larg, destul de coerent și organic pentru a răspunde tematic și ideatic demersului întreprins de criticul literar Monica Grosu, ea însăși fiică a Văii Sebeșului.

Autoarea este o pasionată cercetătoare a fenomenului literar transilvan (în cartea precedentă comentase cărțile și altor poeți, prozatori, istorici și critici literari din Ardeal) și felul în care a analizat pe autorii în cauză trădează o judicioasă și profundă empatie, departe de acele epidermice cosmetizări întâlnite mai peste tot în publicistica locală îndeosebi.

Conștientă așadar de faptul că „Apusenii pot constitui încă un punct de rezonanță pe harta literaturii române de ieri și de azi”, Monica Grosu începe cu „o incursiune” privind „Cadrele imaginarului social”, convocând unele cercetări și evocări privind „moții și problemele lor” (Valer Gligor), în general acele scrieri care au evidențiat, uneori cu patetică vibrație istorico-patriotică, că „întotdeauna Apusenii au coborât în noi, deopotrivă, legendă și desaga cu merinde pentru Limba Română”, un fel de „pâine mirabilă pentru toate zilele” (Ion Mărgineanu). Dincolo de „lecția de eroism” – cum frumos și exact formulează profesoara Monica Grosu – pe care Apusenii au reiterat-o de-a lungul unei întregi istorii, această Terra mirabilis a devenit, iată, un «topos» destul de generos al cercetărilor în domeniul imaginarului, o direcție destul de nouă dinspre care pot veni, cu siguranță, aprofundări argumentative, nuanțări inevitabile și substanțiale articulări.

Prefigurându-i și înțelegându-i acestui habitat acea intrinsecă „dinamică a imaginarului spiritual”, autoarea creionează câteva „Profiluri literare în gestiunea timpului” (pp. 17-56), în fruntea cărora așează figura părintească a marelui Ion Agârbiceanu. Iată, așadar, tabloul unor destine literare în a căror operă se pot întâlni atât „coborâșurile și suișurile vieții pe povârnișurile destul de abrupte ale Munților Apuseni”, cât și „întortocheatele destine ale Câmpiei transilvane”, de la Liviu Rebreanu, Alexandru Ciura, Pavel Dan, Ovidiu Bârlea, Eugen Uricaru, Petre Sălcudeanu, la Mihai Pascaru, Cornel Nistea, Valer Gligan, Ion Arieșanu, Aron Cotruș, Ioan Alexandru, Vlaicu Bârna, Alexandru Andrițoiu, Ion Brad, Teofil Răchițeanu, Ion Mărgineanu, Maria D’Alba și mulți alții.

Despre mirabila „Țară de piatră” (Geo Bogza) nu poți vorbi fără să amintești de realismul și inserția mitico-simbolică a prozei agârbinene ori de „aspirația spre absolut” și de vibrantele „dezmărginiri ale eului” (Al. Ruja) din proza lui Aron Cotruș.

Dincolo de comentariile în general aprofundate asupra autorilor citați, Monica Grosu reține „caligrafia expansiunilor temperate” la Al. Andrițoiu, „melancolia originilor” la Ion Horea, „ceasul însingurărilor crepusculare” la Ion Brad, unele „incursiuni epice în zodia roșie” la Cornel Nistea, „plurivalența rostirii” la Mihai Pascaru, „vivacitatea condeiului” la Gheorghe Jurcă, alternanța între eros și mistic în poezia albaiulianului Gh. Dăncilă, „iubirile din amurg” la Dumitru Mălin, „enarmoniile” redempțiunii la Maria D’Alba…

Printre cei abordați îi regăsim – cum puteau fi altfel eludați! – pe albaiulianul Ion Mărgineanu (scriitor plurivalent și om de cultură cu amprentă semicentenară, veritabil „fiu al Ardealului”) și pe Teofil Răchițeanu, acest „Orfeu al Apusenilor”, fixat pe melosul dolorific cu adâncimi de mythos poporan și accente eminesciene ori blagiene, despre care noi înșine am scris în mai multe rânduri, ca și despre „cuvintele” și „îngerii” lui Ion Mărgineanu…

Completată – cum bine îi stă unei lucrări de asemenea coerență tematico-ideatică  și structurală  ̶  cu secțiunea de «Repere bibliografice», în care găsim atât „bibliografia de referință” cât și pe aceea „critică” (ori alte surse), abordarea Monicăi Grosu se sprijină, în demersul ordonator, clarificator și argumentativ, pe un material destul de bogat și variat.

Desigur, Literatura Apusenilor rămâne o lucrare deschisă, având în vedere și alți autori coborâtori din acest areal transilvan (de ce amintirea lui Lucian Blaga nu a fost și ea punctată, „vâlvele Apusenilor” sensibilizând imaginația lui «Lulu al popii», conform mărturisirii din Hronic, și autorul de mai târziu al dramei istorice „Avram Iancu”din 1934?!), ba chiar fenomenul aflat în desfășurare. Potrivit recentelor cercetări, numărul scriitorilor ardeleni (y compris, evident, și „coborâtorii” Apusenilor, ca și „urcătorii” acestui spațiu moțesc) este unul considerabil. O „panoramare” care să cuprindă atât pe creatorii propriu-ziși (poeți, prozatori, dramaturgi), cât și pe cercetătorii arealului (istorici, critici literari, teoreticieni, eseiști, publiciști) ar putea să evidențieze, încă o dată dacă ar mai fi nevoie, aportul Transilvaniei la marea literatură, partea ei distinctă de creație și contribuție științifică, plurivalentă, fără de care marele tablou al culturii române nu ar fi întreg. Prin această opțiune (și nu numai prin aceasta), lucrarea d-nei Monica Grosu se dovedește îndreptățită atât în „a pune problema”, cât și de mare actualitate, în proconizatul context de reluare a entităților administrative regionale.

Între „sufletul” și „spiritul” transilvan reverberează din adâncuri acel duh al Ardealului, deopotrivă legat de htonic și transcendență, pe care orbi am fi de nu l-am înțelege și muți am fi de nu l-am vedea în mirabila-i specificitate și plenitudine.

Zenovie CÂRLUGEA

2 iunie 2013, Tg.-Jiu

 

 

 

 

 

 

 

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: