Adam Puslojic / traducător


nichita.sarba

Nichita Stănescu în limba sârbă

 

Într-un „Ordin prietenesc” datat «1972-1982, 83…», Nichita Stănescu scria deopotrivă cu spirit testamentar și premonitoriu: „Adam, sârbul, e singurul care mă poate traduce pe inima minunatului popor sârb!”

Adam Puslojič, unul din protagoniștii cărții „Belgradul în cinci prieteni” (alături de Srba Ignjatievici, Petre Stoica și Anghel Dumbrăveanu) a rămas, iată, și la 30 de ani de la trecerea în Eternitate a autorului „Necuvintelor”, cel mai devotat scriitor sârbo-valah, în numele unei celebre prietenii ce amintește de cuplul epopeic sumerian Ghilgameș-Enkidu: „A murit Enkidu, prietenul meu, cu care am ucis lei în trecătorile munților!”, vrea să zică Adam, proiectându-l pe Nichita într-o amintire fabuloasă despre care niciodată nu pregetă a depăna amintiri, în inimitabilul farmec exhortativ al evocării adamice. Ca martor al multor întâlniri și mărturisiri, constat acum, în Florar de 2013, că Adam Puslojič duce mai departe, cu neclintită devoțiune, amintirea prietenului drag. Pare că între cei doi s-a cimentat o relație de adânc duh poeticesc, o secretă și mirabilă osmoză de cuget și faptă.

Recent, cu prilejul Festivalului Internațional „Tudor Arghezi” – Ediția a XXXIII-a, poetul din Kobișnița Timocului (Serbia de Răsărit) ne-a adus un masiv volum cartonat intitulat Jedino moj zivot / umreti za mene N. jednomCu viața mea însumi, împotriva morții mele, de 352 de pagini, care cuprinde traduceri în limba sârbă a unor poezii și eseuri, precum și evocări semnate de Srba Ignjiatovič, Artur Lundkvist, Adam Puslojič, Desanka Maksimovič, ba chiar poeme închinate aceluiași unic Nichita decunoscuții Ranko Risojevič, Zdravko Krstanovič, Tomaz Salamun, Predrag Bogdanovič Ci, Dragan Grbič, Srba Ignjatovič, Joan Flora, Alexandar Sekulič, Mirčia Dumitreskua…

Volumul (care cuprinde vol.11 Elegii în totalitate, plus o substanțială selecție de poezii, Ugriz/Mușcătura,din toate celelalte) se deschide cu evocarea Nichita Stănescu sau poetica polivalentă, semnat de Adam Puslojič, un sincer și devotat omagiu adus „celui mai mare poet român de azi”. Într-o secțiune finală, Poetica magna  (Umreti za mene jednomcu viața mea împotriva morții), aceiași Adam Puslojič și Srba Ignjatovici glosează, învăluiți de evocări omagiale, pe marginea „fenomenului” poetic întruchipat de  Nichita.

În același context sunt reproduse două texte semnate de Eugen Simion (Nichita Stănescu postmodernistul și Nichita Stănescu – poet de o complexitate genială), în care criticul academic și prietenul de o viață face puțină ordine în ceea ce privește atât locul poetului în cadrul generației sale cât și modul prin care „poetica nichitastănesciană”, ca reformulare a gândirii și poeziei, a marcat definitiv destinul poeziei române în deceniile ce au urmat sfertului de secol de afirmare și recunoaștere antumă. Textul preia profilul și caracterizarea făcute poetului în studiul  monografic „Nichita Stănescu. Poezia poeziei. Criza de identitate. Un poet al transparenței” din „Scriitori români de azi” (I, 1978 ), destul de edificator în portretizarea omului și definirea specificității poeziei sale.

Remarcăm, pe lângă o iconografie inedită (fotografii, portrete artistice, manuscrise olografe, înscrisuri) și publicarea unor poeme inedite (să amintim și „excepționala donație” făcută de Adam Puslojiç Academiei Române, constituită din „poemele pe care vi le-a dăruit de-a lungul anilor marele poet Nichita Stănescu” (conform adresei, reprodusă la pag. 174, semnată de regretatul director general, istoricul literar și cercetătorul universitar acad. Dan Horia Mazilu).

Ideea de a-l traduce și edita pe Nichita Stănescu într-o editură belgrădeană (Filip Visnjic, 2013) se conjugă, totodată, cu o promovare a propriei imagini, Adam Puslojiç manifestând dintotdeauna o empatie așa-zis „siameză”, de recunoscut de departe. Păcat că volumul nu este realizat bilingv, el adresându-se numai cunoscătorilor de limba sârbă, cei mai îndreptățiți să judece și modul în care Adam Puslojič îl echivalează pe inimitabilul Nichita în limba lui Vasko Popa și Miloș Crnjanski.

Spiritul „clocotrist” al sârbo-valahului (cum își zice) Adam nu se dezminte nici de data asta, omagiul adus marelui Nichita mergând mână în mână cu „cinstirea” propriului destin poetic,

și, desigur, a patriei sale.

4 iunie 2013

  1. 6 Noiembrie 2013 la 14:08

    buna ziua.
    se poate cumpara in Romania acest volum? as fi interesat.
    multumesc

    Apreciază

  2. 6 Noiembrie 2013 la 19:37

    eu am primit-o de la poetul Puslojici, dar cred ca se află în marile biblioteci de stat din Bucuresti, Cluj, Iasi, Timișoara…
    precis la Biblioteca Academiei Române.

    Apreciază

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: