Arethia Tătărescu, Marea Doamnă a Gorjului interbelic (2007)


ARETHIA TĂTĂRESCU

Marea Doamnă a Gorjului interbelic

 

Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju

Arethia Tatarascu, Marea Doamna a Gorjului interbelic“,

 Ed. Maiastra, 2007.

 

De la Gorj, de semnalat o monografie remarcabila prin rigoare si numarul informatiilor inedite, densa si excelent ilustrata. Aproape 400 de pagini dedicate Arethiei Tatarascu, protectoare a artelor, cea careia îi datoram, poate, ridicarea ansamblului brâncusian tocmai la Targu-Jiu. Cei doi autori au dat dovada de o remarcabila modestie si de un spirit stiintific exemplar, lasand sa primeze în lucrarea lor doar figura putin cunoscuta si foarte luminoasa a doamnei Tatarascu.

Horia GÂRBEA

Saptmâna Financiară, Nr. 113, 4 iunie 2007

 

 

Un remarcabil gest cărturăresc

 

În ultimii ani s-au înmulţit textele despre istoria mai veche sau mai nouă a Târgu-Jiului. Spunem texte şi nu cărţi din cel puţin două motive: o carte de gen presupune o documentare riguroasă, la zi, cu urmărirea şi compararea mai multor surse de informare, nu cu preluarea neprofesionistă a unor date aproximative, depăşite de mult de apariţia unor documente noi – păcat de care suferă o bună parte a „textelor” de care aminteam mai sus. Apoi, o carte despre Tg.-Jiu nu poate rămâne apanajul unor amatori împăunaţi de alţii ca şi ei, peste noapte, cu titlul de cercetător. Procesul în cauză presupune, pe lângă patima aflării şi citirii documentului, şi o ştiinţă desăvârşită a evaluării acestuia şi o artă deosebită în a-l umaniza şi a-l pune firesc în slujba adevărului.

Toate acestea mi-au trecut prin minte în momentul citirii ultimei cărţi a domnului Zenovie Cârlugea şi a doamnei sale Zoia Elena Deju – Arethia Tătărescu / Marea Doamnă a Gorjului interbelic.

Ca şi în celelalte studii ale domnului  Cârlugea, indiferent de perioada sau genul abordat, profesionalismul, rigoarea şi abundenţa informaţiei şi a surselor, capacitatea de analiză şi sinteză, puterea de a evalua o personalitate funcţie de atributele reale de întemeietor de paradigme ale acesteia, marea mobilitate intelectuală, excelenţa argumentelor aduse în sprijinul opiniilor susţinute, talentul scriitoricesc prin care recrează o epocă sau alta fac din Domnia sa un cărturar cum puţini a avut Gorjul de-a lungul întregii sale istorii.

În sensul celor de mai sus, nu vom face o analiză a cărţii menţionate, lăsând cititorului posibilitatea de a descoperi singur toate aceste adevăruri. Vom încerca, în schimb, a scrie câte ceva despre gestul cărturăresc al domnului Cârlugea, acela de a repune în drepturile fireşti un mare animator cultural – Arethia Tătărescu şi de a face, în acelaşi timp, o extrem de pertinentă istorie a Gorjului interbelic.

Până la apariţia acestei cărţi, în pofida câtorva studii care prezentau fragmentar viaţa şi activitatea Arethiei Tătărescu, imaginea generală despre această mare Doamnă a Gorjului era una legendară, cu minusurile şi plusurile presupuse de o percepţie aproape fabuloasă asupra unui om care, indubitabil, şi-a depăşit cu mult vremurile în care a trăit. Ca să folosim o metaforă, Arethia Tătărescu avea o statuie în Gorj, numai că statuia cu pricina nu avea soclu.

Demersul cercetătorului nu a fost uşor, pentru că nici personalitatea supusă analizei şi evaluării nu era una obişnuită. După cum nici perioada de maximă activitate a Arethiei Tătărescu nu a fost obişnuită, ci, dimpotrivă, una de excelenţă a culturii naţionale. Intervalul de timp în care Arethia şi-a dus la îndeplinire planurile sale culturale a fost acela al reindigenizării culturii româneşti, al întoarcerii la sursele mitologice, folclorice, istorice ale acesteia. Curentul cu pricina, care îşi trage rădăcinile din haretianism dar care îl are ca reprezentant simbolic al vremii pe Dimitrie Gusti, s-a manifestat deopotrivă în literatură, în artă, în arhitectură, în cercetarea istorică, în ştiinţele societăţii ş.a.m.d.

Acestui curent i s-a alăturat şi Arethia Tătărescu, iar rezultatele iniţiativelor sale, puse în practică în Gorj şi Tg-Jiu, se constituie – fără putinţă de tăgadă – în cel mai important program cultural românesc al timpului. Pe scurt, proiectele Arethiei Tătărescu în Gorj au însemnat: atelierul de ţesătorie de la Tg-Jiu, construcţia sediului pentru Muzeul Gorjului, primele activităţi de conservare şi promovare a Castrului roman de la Bumbeşti-Jiu şi a Peşterii Muierilor din Baia de Fier, casele memoriale „Tudor Vladimirescu” şi „Ecaterina Teodoroiu”, Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, Biserica Sf. Apostoli, Ansamblul sculptural brâncuşian.

Mai mult – şi ne asumăm responsabilitatea afirmaţiei – ca anvergură şi valoare, realizarea Ansamblului monumental de la Tg-Jiu a constituit, cu siguranţă, cel mai mare şi important proiect cultural european al timpului.

Iată, deci, cărei personalităţi îi închină domnul Cârlugea cartea sa. Iată, deci, pe cine extrage din legendă, cui îi dă cetăţenie istorică şi culturală deplină, cărei persoane îi construieşte soclul şi pe cine înalţă pe acesta domnul Cârlugea.

Toate acestea ne fac să considerăm gestul cărturăresc al Domniei sale drept unul singular şi absolut remarcabil.

(„Gorjeanul”, 31 martie-1 aprilie 2007, pp. 1-2).

ION CEPOI


Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: