Brâncuși – Studii și eseuri (2009)


BRÂNCUȘI

STUDII ȘI ESEURI



 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Brâncuşi – Studii şi eseuri

(Ed. Măiastra, Târgu-Jiu, 2009)

Zenovie Cârlugea, fondator şi coordonator al revistei Portal-Măiastra din Târgu-Jiu, a publicat, în revistele de specialitate, numeroase studii dedicare titanului de la Hobiţa şi a comentat numeroase cărţii ale exegeţilor brâncuşieni. Pe acestea din urmă le-a adunat şi sintetizat în volumul intitulat BRÂNCUŞI AZI  (Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2000), reluat apoi şi dezvoltat într-o ediţie monumentală, BRÂNCUŞI ORIZONTURI CRITICE (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009), prima de acest fel publicată până în prezent.

Propriile-i cercetări brâncuşiene le-a adunat în volumul BRÂNCUŞI STUDII ŞI ESEURI (Editura Măiastra, Trgu-Jiu, 2009). Primul capitol al ărţii (Afinităţi elective), relevă legături profunde între: Eminescu, Arghezi, Blaga şi Brâncuşi pe linia abisală a spiritualităţii noastre. Între Eminescu şi Brâncuşi, cercetătorul evidenţiază o afinitate pe linia zalmoxiană (dacică şi predacică). În ceea ce privesc arhitecturile imaginare ale celor doi titani, comentând deschiderea făcută de regretatul Ion Pogorilovschi în acest fascinant domeniu (MIRACOLUL EMINESCU), autorul consideră că studiul filosofului menţionat se putea completa cu interpretatrea imensului templu al cunoaşterii descris de Eminescu în „Sărmanul Dionis” şi cu imaginea mecanicistă a universului din „Scrisoarea I”, „Memento mori” şi  „Luceafărul”. Trebuie să menţionăm aici că universul eminescian, în rotocoale, mandalizat în „Insula lui Eutanasius” poate fi asemănat pănă la un punct cu Templul eliberării, proiectat de Brâncuşi pentru Indor (din păcate nerealizat).

În ceea ce priveşte legătura dintre Arghezi şi Brâncuşi (genialii artişti gorjeni), Zenovie Cârlugea constată afinitatea simpatetică dintre cei doi. Într-o epocă în care Brâncuşi era la începutul afirmării sale şi nu era înţeles în ţară, după cotitura artei sale survenită în perioada 1907-1910,Arghezi îl înţelegea la modul sublim. Stau mărturie articolele publicate în TABLETE DE CRONICAR (Tinerimea artistică 1914, Artă pentru artă 1914). Iată ce afirmă Argezi despre Muza adormită: „E o transparenţă în acest chip de aur vitrificat, care te face să crezi că între metal şi ochi s-a interpus un strat de glazură groasă şi că liniile au fost scobite sau smulse în afară, prin interior, ca suprafaţa pământului stâncos.” Şi în concluzie: „unda uriaşă a lumii a găsit o expresie nouă, o expresie Brâncuşi” Între filosoful-poet Blaga artistul-filosof Brâncuşi, afinitatea este şi mai mare. Blaga îl considera pe sculptor, după mărturia lui Vintilă Rusu Şirianu: „cea mai înaltă ridicare în spaţiul mioritic” a spiritualităţii noastre. Într-adevăr se pot găsi numeroase ilustrări ale spaţiului mioritic în statuara brâncuşiană, iar aforismele şi reflecţiile sculptorului demonstrează că viziunea asupra lumii a lui Brâncuşi este aceea a ţăranului român din epoca patriarhală (Cei interesaţi vor putea găsi aspecte ale „materializării matricei stilistice mioritice în sculăptura brâncuşiană” în capitolul cu acelaşi titlu din cartea mea Lucian Gruia – TRIPTIC SPIRITUAL EMINESCU, BLAGA, BRÂNCUŞI – Ed. Feed Back, Iaşi, 2008).

Blaga la vizitat pe Brâncuşi la Paris în periplurile sale diplomatice şi ca omagiu suprem i-a dedicat  poezia „Pasărea măiastră”. În capitolul Memoria mirabilis, Zenovie Cârlugea se dovedeşte un meticulor răscolitor de arhive, desoperind lucruri incitante. Astfel, din ariva ziarului „Gorjanul”, scoate avatariile realizării  unui monument dedicat jertfei soldaţilor şi populaţiei gorjene, la Târgu-Jiu, care încep încă din 1932, prin strădania unui comitet de iniţiativă a unei secţii locale a „Uniunii ofiţerilor de rezervă”. Acţiunea cade datorită lipsei de fonduri, dar se va realiza prin eforturile Ligii femeilor gorjene, condusă de Arethia Tătărescu. Demn de tot interesul este actul de donaţie către Primăria locală a Ansamblului monumental de la Târgu-Jiu. Se remarcă faptul că Brâncuşi nu a participat la inaugurare, dezamăgit probabil de faptul că opera sa nu era înţeleasă cum se cuvine în ţară. Fotografia care îl arată prezent, cometată de Barbu Brezianu este un trucaj realizat pe calculator. Dispreţuirea artei lui Brâncuşi în epoca socialisă a culminat cu încercarea de demolare a Coloanei fără sfârşit, episod povestit chiar de Tănasie Lolescu, cel care a încercat să facă acest lucru.

Cartea repune pe tapet şi polemica dintre Ion Pogorilovschi (pornind de la V.G. Paleolog) şi Ştefan Georgescu-Gorjan legată de realizarea unei Coloane infinite de 60 m la Târgu-Jiu, dorite probabil de Brâncuşi. Constructorul Coloanei neagă acest lucru pe baza calculelor de rezistenţă al materialelor care ar duce la concluzia ca o asemenea construcţie nu ar mai fi suplă ci ar trebui să aibă doar 3 module, iar secţiunea de bază ar fi de 60 m. Ca intenţie poblema rămâne incertă. Un alt eseu dezbate religiozitatea lui Brâncuşi, pe filierele isihastică demarată de cercetătoarea Nina Stănculescu şi a creştinismului cosmic relevat de Mircea Eliade.

Capitolul Memoria crudelis aduce noutăţi în cercetarea biografiei sculptorului. Studiul arhivistic „Brâncuşi în atenţia serviciilor secrete” dezvăluie strategia securităţii de folosire a lui Brâncuşi pentru a crea o imagine mai bună a ţării noastre în Occident, cât şi pentru măgulirea sa, spre sfârşitul existenţei, cu scopul ca acesta să-şi doneze atelierul statului Român. Un document de excepţie îl constituie necrologul lui Brâncuşi semnat de Colomba Voronca, soţia lui Ilarie Voronca – pricepută interpretă şi prietenă a sculptorului.

Zenovie Cârlugea dezvăluie conspiraţia tăcerii de care s-a izbit Mariana Şlenilă-Vasiliu în încercările ei de a găsi în arhivele Ministerelor de Externe şi Culturii eventuale documente prin care statul român se oferea să găzduiască atelirul brâncuşian. E de neînţeles lipsa de transparenţă, până şi astăzi, a acestor foruri, în această chesiune interesantă.

Addenda cărţii cuprinde comentarii la cărţile: Zenovie Cârlugea –  BRANCUSI AZI, Mariana Şenilă-Vasiliu – BRÂNCUŞI ALTCUM (Ed. Tiparg, Piteşti, 2008) şi Doina Frumuşelu – BRÂNCUŞI  ÎN CONŞTIINŢA LUMII (Ed. Orizonturi universitare, Timişoara, 2007).

Cartea se încheie cu prezentarea manifestărilor organizate în ţară în  „Anul Brâncuşi” – 2001, din care reiese secretomania inexplicabilă a organizării simpozionului de la Academia Română din Bucureşti.

Profesorul Zenovie Cârlugea se dovedeşte un profund cercetător al titanilor spiritualităţii noastre, ceea ce-i permite să dezvăluie afinităţi elective importante între Eminescu, Arghezi, Blaga, Caragiale şi Brâncuşi. De asemenea, răscolind arhive, prezintă lucruri inedite privind biografia sculptorului. Alt merit al cărţii îl constituie punerea pe tapet a problemelor nerezolvate, incitante privind moştenirea lui Brâncuşi.

Studiile şi cercetările dedicate de Zenovie Cârlugea părintelui sculpturii moderne, sunt utile atât brâncuşiologilor cât şi cititorilor nespecializaţi, care vor descoperi în această carte lucruri inedite, interesante, prezentate concis, într-un stil elevat, agreabil lecturii.

Lucian GRUIA

 


Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: