DACOROMÂNIA PROFUNDĂ. Studii de dacologie (2005)


DACOROMÂNIA PROFUNDĂ

Studii de dacologie

CUVÂNT ÎNAINTE

           Există o Dacoromânie profundă, pe care, negăsind-o, de cele mai multe ori, în cărţile de specialitate, am bănuit totdeauna că ea există, mărturie stând şi o anumită categorie de scrieri ori cercetători.             În ceea ce ne priveşte, de pretutindeni, din studiul atent al izvoarelor vechi, al culturii, civilizaţiei, spiritualităţii şi mentalităţii româneşti, am receptat semne, mesaje şi reverberaţii de prelungi ecouri preistorice.             Dacoromâia profundă nu este, în sens propriu, o carte de istorie culturală, ci una de reconsiderare a spiritualităţii româneşti, pe baza unor meticuloase investigaţii a izvoarelor antice, medievale, moderne şi contemporane privind problematica abordată.             Descoperirile arheologice evenimenţiale din ultima vreme, aparţinând unor importanţi cercetători români şi străini (citaţi, la locul cuvenit, în cuprinsul acestor eseuri şi studii), ne-au confirmat intuiţii mai vechi şi ne-au mobilizat deopotrivă în demersul argumentativ al unor ipoteze de lucru şi în avansarea unor idei, păstrându-ne, desigur, o marjă de reţineri, acolo unde realităţile o cereau.             Susţinerea, bunăoară, a existenţei, cu preeminenţă la carpato-danubienii din Dacia Mare, a filosofiei zalmoxiene, a rolului important pe care l-au avut epodele zalmoxiene în cultura şi spiritualitatea geto-dacă, a unor aspecte privind ritualul sacrificial al „Mesagerului” la geto-daci, ori ipoteza privind „noua localizare” a Kogaionului zalmoxian, ca şi atâtea revelaţii trăite în faţa primelor mărturii de artă rupestră şi semantică arhetipală din ţinuturile Gorjului (dar şi faţă de „mărturiile Tărtăriei” ori de plăcuţele de plumb de la Sinaia), – toate acestea au constituit momente importante în ampla noastră meditaţie asupra a ceea ce numim, cu o sintagmă plină de adânci înţelesuri, „Dacoromânia profundă”.             Unică în cadrul preocupărilor noastre de critică, istorie literară şi de artă, folcloristică, această carte beneficiază, desigur, şi de cunoştinţele noastre de filologie clasică, precum şi de „vocaţia” beletristică în sensul intuiţiei şi vizionarismului liric. Dacoromânia profundă rămâne, aşadar, o carte de suflet, dragă nouă, care se aşează alături de celelalte, ca o piesă unică şi întregitoare în marele joc al imaginarului conceptual şi artistic, atât de necesară şi ziditoare spiritului şi lucidităţii noastre febrile.

Autorul

*

DACOROMÂNIA PROFUNDĂ –

Studii de dacologie

  Pentru Zenovie Cârlugea – filolog, istoric şi critic literar, poet, brancuşiolog, doctor cu o teză despre poezia lui Lucian Blaga, redactor la revista Portal-Măiastra –, recenta apariţie editorială, pe care o recenzăm /1/, reprezintă o „carte de suflet” care evidenţiază o nouă latură a personalităţii sale complexe, aceea de dacolog. Structurată în trei capitole: I. Începuturi, II. Zalmoxiana, III. Mytho-Dacologieşi o Addenda, cartea reprezintă o sinteză clară aintregii dacologii, in care se impletesc acribia ştiinţifi că a cercetătoruluişi pasiunea ardentă a poetului.  In capitolul întâi, autorul comentează, adăugand şi păreri proprii, unele dintre cele mai importante comunicări de la congesele internaţionale de dacologie din ultimii ani, care vor avea un mare impact asupra istoriografi ei lumii. Este vorba de comunicările susţinute de: – Haral Harmann despre „Originile scrierii” (Tăbliţele de lut ars de la Tărtăria), la Simpozionul de la Milano (23-29.10.2000)); – August Deac despre Tăbliţele de plumb de la Sinaia, la al III-lea Congresul Internaţional din 21 iunie 2002 şi – lansarea la acelaşi congres a cărţii Rohonczi Codex (1064-1101), tradusă de cercetătoarea Viorica Enăchiuc.   Tăbliţele de lut ars de la Tărtăria Descoperite in anul 1961 de arheologul Nicolae Vlasa, tăbliţele de lut ars de la Tărtăria pe Mureş, datate cca 5500 – 5300 i.e.n., împing începuturile scrijeliturilor ideografi ce, pe meleagurile noastre, cu 2000 de ani înaintea celor sumeriene. Ele prezintă elemente comune nu numai cu alte semne ideografi ce descoperite la noi in ţară (Turdaş, Strachina-Dorohoi, Cuina Turcului, Porţile de Fier), dar şi in Peninsula Balcanică (Karanovo şi Gracelniţa – Bulgaria /2/, Serbia şi Macedonia), ceea ce atestă că aici, in spaţiul Carpato-Dunărean a fost o vastă locuire paleolitică şi neolitică. Cercetători de renume: acad. Bulgar Vladimir Georgiev, acad. rus Boris Perlov, americanca Marjia Gimbutas afirmă că aceste ideograme aparţin unei populaţii neolitice pre-indoeuropene din „Vechea vatră a Europei”. Elemente din acestă „scriere” s-au găsit şi in scrierea din nordul Greciei (3200 i.e.n.) şi scrierea lineară A din insula Creta (mileniul III i.e.n.), in proporţie de 60 %. Savantul rus Boris Petrov descifrează in tăbliţele de la Tărtăria, conotaţii privind un ritual sacrifi cial inchinat zeului suprem Şaue, considerand că ideogramele aparţin unui vechi alfabet pelsag. Să mai adăugăm alte elemente care atestă locuirea neolitică pe teritoriul Carpato-Danubian, puse in valoare de arhitect Silvia Păun in albumul Identităţi europene inedite România – Italia: – picturile şi gravurile rupestre din peşterile gorjului: Peştera Muierii, Peştera Polovraci, care prezintă asemănări cu cele din Spania şi Nordul Africii; – urme ale omului de Neandertal din care a evoluat Homo sapiens sapiens in Peştera Cioarei etc   Plăcuţele de plumb de la Sinaia Descoperite in anul 1875 la săparea fundaţiei castelului Peleş (cca 500 bucăţi, din aur) au fost copiate in plumb la dispoziţia regelui Carol I şi donate Institutului de Arheologie Bucureşti, spre cercetare. Aici au zăcut in subsolul clădirii aproape o sută de ani şi nefiind înregistrate, au rămas 40 (plus 40 de fotografi i), care au fost descifrate de Dan Romalo. El şi-a incheiat manuscrisul intitulat Cronica apocrifă pe plăci de plumb in anul 1986 dar, starnind animozităţi, nu a putut fi publicat decat in anul 2003. Este o cronică dacică, scrisă intr-o limbă pre-indoeuropeană, care se întinde pe cinci secole înainte de cucerirea romană şi care relatează despre căpetenii dacice, evenimente importante, bătălii, tratate de pace etc. Cronica umple un gol istoric nu numai in istoria noastră ci şi a întregii Europe.   Rohonczi Codex (1064-1101) Originalul acestui document de 448 pagini, îmbrăcat in piele, se află la Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei şi încercările efectuate, in perioada 1838 – 1970, pentru descifrarea lui au rămas fără rezultat. Cercetătoarea Viorica Enăchiuc obţine, cu sprijinul autorităţilor romane, o copie integrală a Codexului şi după o muncă asiduă de aproape 30 de ani reuşeşte descifrarea şi o publică in anul 2002 sub titlul Rohonczi Codex. Textul, scris de la stanga la dreapta şi de jos in sus, reprezintă o culegere de discursuri şi solii, cu 86 de miniaturi, consfinţind funcţionarea statului dac centralizat sub conducerea lui Vlad, in perioada 1064 – 1101. Codexul dovedeşte că daco – romanii aveau scriere proprie (latina vulgară), inaintea venirii bulgarilor. El readuce in atenţie centrele monahale din Dacia şi coexistenţa elementelor precreştine (cultul solar) cu cele creştine. Limba de cult era pană in sec. XII – XIII latina vulgară, după care, slavona şi greaca. Muzica din Codex a fost descifrată de profesorul Gheorghe Ciobanu şi astfel avem prin „imnul tinerilor vlahi”, un jurămant de credinţă faţă de ţară şi domnitorul Vlad, cea mai veche muzică romanească.   Zalmoxiana In capitolul al doilea sunt prezentate rezultatele cercetărilor membrilor Aulei Academice „Zalmoxis” din Targu-Jiu şi a altor cercetători, printre care se numără şi autorul, privind doctrina zalmoxiană şi se propune o nouă localizare a Kogaion – ului (locul in care a practicat Zalmoxe). După investigaţii indelungate se ajunge la concluzia că zalmoxismul ar putea fi prima religie transcendentală a strămăşilor noştri şi prima fi losofi e a daco-romanilor, doctrină elitistă a unui mare iniţiat, impusă de sus in jos. Datorită asemănărilor cu viitoarea religie creştină (monoteismul, Pliroma – echivalentul paradisului biblic, Kenoma – echivalentul iadului), aceasta a fost acceptată fără martirism de către băştinaşi. Spre deosebire insă de creştinism, sorgintea zalmoxismului este gnostică, universul este plin de energii benefi ce (Tenenergia maximă) şi malefi ce. Emanaţii ale Tenenergiei maxime sunt ingerii dar şi raţiunile superioare (eonii). Omul este conceput dual, trup – sufl et, după moarte, sufl etul fi ind nemuritor. Spiritele inchise in lume la facerea ei, in oameni, animale şi plante, după moarte sunt reabsorbite in marele tot. Zalmoxis este şi primul legiuitor, el primind in jurul anului 1300 i.e.n. de la regina Hestia – Vesta sau de la urmaşele ei, Bellaginele – legile frumoase, un cod de comportare care a contribuit la civilizarea popurului geto-dac. Cand moravurile au decăzut, in timpul regelui Burebista, sub infl uenţa cultului dionisiac orgiastic, marele preot Deceneu ordonă tăierea viilor, ceea ce duce la răscoala dacilor, după care viile sunt replantate. Cercetătorul Napoleon Slăvescu descoperă şi publică lucrarea Zalmoxis – primus getarum legislator, de CAROLUS LUNDIUS (Upsala, 1687), in care sunt prezentate şi comentate Bellaginele. Mitul lui Zalmoxis a circulat în întreaga Europă datorită marilor comentatori antici: Apuleius, Origene, Clement Alexandritul şi alţii, pană in Renaştere, la Pico della Mirandola. In ceea ce priveşte reşedinţa lui Zalmoxis, la cele propuse de Densuşianu (Vârful Omu din Bucegi), Constantin şi Hadrian Daicovici (Dealul Grădiştea din Munţii Orăştiei), cercetătorii gorjeni audugă zona Polovragi din Cheile Sohodolului, aproape de cheile Olteţului. Aici există: Peştera Polovragi, denumită din vremuri imemoriale Peştera lui Zalmoxis sau peştera lui Pahomie (un monah sihastru); deasupra ei vestigiile cetăţii dacice Arcunnus (după Florin Mihăilescu); o încăpere naturală săpată in stancă, „Oborul Jidovilor”; ruinele unui obelisc de bazalt; o abundenţă din specia de plante vindecătoare „polovraca” şi tradiţionala nedee care se desfăşoară aici dintotdeauna. Cercetătorii gorjeni realizează cu aceste elemente următorul scenariu. In incăperea tăiată in stancă, Zalmoxis ii iniţia pe invitaţii săi, in peşteră s-a retras 3 ani reapărand in al patrulea spre a le dovedi reincarnarea sufl etului nemuritor, Polovraci vine de la Polo + Vraci = Marele Preot, care tămăduia cu polovracă şi rugăciuni (saceroterapie), regele fi ind şi Pontifex Maximus. După moarte, Zalmoxis a devenit zeul suprem la care getodaci trimiteau, in momentele de cumpănă, cate un mesager, ales dintre neofi ţii cei mai virtuoşi. Bellaginele evidenţiază şi descantecele impletite cu practicile medicale empirice, aceste melodii ritmate, reluate se numesc epode. In ceea ce priveşte saceroterapia, aceasta işi propunea să vindece şi sufl etul nu numai trupul, iar iniţiaţii in aceste practici depuneau un jurimant, care se va regăsi in jurămantul hipocratic practicat şi astăzi. Poate că singura şcoală de meditaţie creştină, „isihaismul”, a preluat elemetele esenţiale ale doctrinei zalmoxiste. Ea urmăreşte atingerea stării de linişte interioară şi concentrare de sine prinrugăciunea lui Iisus. Practicat in epoca paleo-creştină (sec. III –IV), apoi de părinţii din sec. VI-XI, isihaismul a fost organizat ca şcoală la Sfantul Munte Athos (sec. XIV). La noi a fost răspandit de arhonitul Nicodim ctitorul Tismanei, Prislopului şi a incă cinci mănăstiri. Incantaţiile isihastice, regulile alimentare, meditaţia, introspecţia, amintesc regulile zalmoxiene ale bellaginelor.   Mytho-Dacologie   Capitolul trei este dedicat istoricului disputei dintre latinişti şi dacologi şi cărţilor preotului dacolog Dumitru Bălaşa, prilej pentru Zenovie Cârlugea de a sintetiza limpede intreaga problematică a domeniului. Latinismul, enunţat de Nicolaus Olahus (sec. al XVI-lea), apoi de cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, domnitorul cărturar Dimitrie Cantemir, culminand cu Şcoala Ardeleană, incerca să instituie o origine nobilă poporului roman, dacii fi ind consideraţi „barbari”. Daciştii contraatacă, susţinand că dacii au avut o istorie măreaţă inaintea Romei, romanii chiar nefiind decat un trib desprins din marea familie traco-daco-getă. Romanticii Bolliac, Ascahi şi Eminescu au presimţit acest lucru, căruia Haşdeu i-a dat un prim cadru ştiinţific, ale cărui fundamente cresc pe măsura noilor descoperiri arheologice şi de documente istorice. Aşadar, incă din protoistorie, in spaţiul Carpato-Danubian a existat o societate matriarhală, teocratică, paşnică, creatoare, care a precedat societăţile indoeuropene, ba chiar şi pe cea sumenriană. Din această populaţie s-au desprins triburi care s-au deplasat: – spre Est, pană la Nipru, răspandind cultura Cucuteni; – spre Nord, pană la baltica şi Vistula; – spre Vest, in Campia Panonică, peninsula italică (etruscii veniţi din Anatolia, in zona centrală), peninsula iberică (Tardesi = Turdeşani); – spre Sud, in Peninsula Haemus, Grecia (pelasgi, acheii, dorienii şi inaintea lor dardanii care au intemeiat Troia) şi pană in Asia Mică (Phalestinicii care au intemeiat Palestina). In aceea vreme, Grecia era legată printr-o limbă de pămant de Asia Mică, şi după ce aceasta s-a prăbuşit au rămas insulele cu vestigii de civilizaţii infloritoare. Din limba care se năştea acolo s-au desprins idiomurile a ceea ce numim astăzi limbi latinice, limba de bază fi ind cea traco-getodacă, asemănătoare a ceea ce a fost latina vulgară. Războiul daco – roman a fost aşadar fratricid, coloniştii romani, aroganţi revoltandu- se impotriva ţării – mamă. Prima regină a acestui poate cel mai vechi popor al Europei a fost Dacia = Dochia = Hestia = Vesta, reprezentatnta Soarelui pe Pămant, al cărei altar a fost soarele de andezit de la Sarmizegetusa şi unde focul ardea veşnic. Potrivit tradiţiei, de la ea primeşte Zalmoxis tablele legiilor frumoase, Bellaginele, cu ajutorul cărora îşi instruieşte poporul. Credinţa in nemurirea sufl etului şi Impărăţia Cerurilor, construiesc o punte de legătură intre zalmoxism şi creştinism (Dumitru Bălaşa – De la Zalmoxe la Iisus Hristos). Intre anii 239 – 311 e.n., cand Imperiul Roman dispare, se constituie cel dac avand capitala la Tesalonic, sub conducerea lui Galer cel Bătran, rămas in legendă ca Regele Ler. Imperiul Dac sub conducerea lui Constantin cel Mare, reanexează Dacia de Nord şi astfel Dacia Romană şi Dacia Liberă acţionează ca un stat impotriva migratorilor, obligandu-i la o viaţă sedentară. Impotriva bisericii ortodoxe, răsăritene, autohtone, s-a luptat din răsputeri biserica Romei, catolică, folosind ca braţ inarmat pe unguri (Dumitru Bălaşa – Marele atentat al Apusului papal împotriva independenţei poporului daco-român). Daciştii întreprind cercetări nu numai pentru rescrierea istoriei dar şi a literaturii noastre, care trebuie să inglobeze şi literatura patristică de limbă slavonă (I.G.Coman, Nestor Vornicesu etc), iar M. Diaconescu a conceput „Istoria literaturii daco-romane”. Cert este că, prin inscripţiile de la Basarabi, datate 982 – 993 e.n., primele mărturii scrise in limba romană au fost impinse cu 500 de ani inaintea scrisorii lui Neacşu din 1521. Să concluzionăm subiectul prin cuvintele autorului: „Există o Dacoromanie profundă, pe care, negăsind-o, de cele mai multe ori, in cărţile de specialitate, am bănuit totdeauna că ea dăinuie, cu tăria unei specifi cităţi arhetipale, in subconştientul şi sangele carpatodanubienilor” (Zenovie Carlugea – Cuvant inainte) şi desigur, ale lui Mircea Eliade: „Dacă vrem să vorbim de continuitate, ea trebuie căutată la un nivel mai adânc decât cel circumscris de istoria geto-dacilor, a daco-romanilor şi a descendenţilor lor, romanii. Căci cultul lui Zalmoxis, de exemplu, la fel ca şi miturile, simbolurile şi ritualurile care stau la baza folclorului religios al romanilor, işi au rădăcinile intr-o lume de valori spirituale care preced apariţia marilor civilizaţii ale Orientului Apropiat antic şi ale Mediteranei.”  

Lucian GRUIA

 

Note: 1. Zenovie Carlugea – ≪DACOROMANIA PROFUNDĂ – Studii de dacologie≫, Ed. Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, 2005. 2. Au fost descoperite tot de arheologul Nicolae Vlasa.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: