LUCIAN BLAGA – sfârșit de secol, început de mileniu (2012)


 

 

 

Cuvânt înainte

 

După o jumătate de secol de la trecerea sa în Eternitate, viața și opera lui Lucian Blaga continuă să suscite interesul monografistului și exegetului din varii unghiuri. Este momentul de a vedea unde se găsește, azi, cercetarea vieții și operei, care din sectoarele operei au beneficiat de exegezele cele mai aplicate și în ce direcție vor evolua abordările viitoare, dimpreună cu ansamblul creației artistice și filosofice.

Este îndeosebi recunoscut faptul că, pe lângă mai vechea consacrare a poetului, dramaturgia  a revenit, în ultimul deceniu, în prim-planul exegezei, nelipsind totodată acea integrală recuperare a memorialisticii.

De asemenea, în anii din urmă, evocarea și investigarea activității diplomatice, de la ipostaza de consilier/secretar de presă ori de Subsecretar de Stat în Ministerul de Externe, la aceea de Ministru Extraordinar și Plenipotențiar la Lisabona, a readus în atenție aspecte din cele mai inedite, menite a clarifica multe din trăsăturile personalității lui Lucian Blaga. Pe lângă memorialistica de acest gen (Corneliu Blaga, Octav Vorobchievici), au apărut studii și lucrări de sine stătătoare, rod al unor temeinice investigații arhivistice, precum, bunăoară, monografia diplomatului de carieră, dl Nicolae Mareș, privind „stația” Varșovia (din periplul european al celui ce, cu modestie, se situa „în marginea diplomației”). Direcție destul de profitabilă, în care se cuvine stăruință și atașament față de valorile diplomației noastre, în investigarea deplină și a celorlalte «stații»: Praga, Berna, Viena, Lisabona…

Nu trebuie uitată nici contribuția de excepție privind diferite etape din viața poetului (D. Vatamaniuc, Dorli Blaga, Ion Bălu, Gh. Pavelescu, Mircea Cenușă), ceea ce a permis monografierea corectă a vieții în paralel cu exegeza operei.

Scoasă din arhive pentru a fi judicios înțeleasă, viața scriitorului înainta implacabil, în ultimii ani, pe calea martiriului, marea obsesie a ostracizatului rămânând, însă, Opera și strategiile de supraviețuire a acesteia. Răul imens făcut omului, dar și creației sale, a provocat, după moarte, o revenire plenară a operei, atât sub aspect editorial cât și în plan exegetic, fapt ce a culminat, în perioada postcomunistă, cu o evaluare de ansamblu a unuia dintre cei mai de seamă scriitori români, asupra căruia planase, în varii circumstanțe, fantoma Premiului Nobel.

La o jumătate de secol de posteritate, Lucian Blaga rămâne, ca și Tudor Arghezi,  în aceeași poziție valorică înaltă, în același top al popularității. S-au clarificat, după 1989, aproape toate necunoscutele, mai ales cele în legătură cu ultima perioadă a vieții sale, când atât de vitrege i-au fost vremurile! Intrat în acel con de umbră aruncat peste întreaga țară de „soarele” comunizării forțate și de o rătăcită ideologie, gânditorul a înțeles, de fapt, că acea „retragere din istorie”, asemănătoare unui val uriaș ce-l includea, nu putea fi eternă ori de durată, ci provizorie și relativizantă. De aici despovărătoarea confesiune romanescă din Luntrea lui Caron, scrisă în clandestinitate, o veritabilă mărturisire de credință, lucidă și așezată, atât ca atitudine artistică, cât și ca viziune istorică.

Încercăm, prin lucrarea de față, să facem o recapitulare exegetică a perioadei din urmă, când, lăsând în urmă un secol, Blaga intră în mileniul al treilea cu o imagine statuară cât mai probatorie și temeinică.

Desigur, nu totul s-a spus, iar acest „portret exegetic”  rămâne, de bună seamă, deschis viitoarelor abordări. Importantă  și de o referențialitate expresă și inamovibilă, imaginea aceasta aproape clasicizată a receptării de până acum, desfășurată  pe aproape două decenii, se constituie într-un memento al pariului cu eternitatea.

 

Autorul

 

Blaga în actualitate

Mircea Popa

 

Tradiționalul festival „Lucian Blaga” din acest an de la Cluj a fost comprimat atât de mult, încât aproape cã n-a existat. Se pare cã Primãria nici n-a alocat fondurile necesare pãstrãrii lui în topul înalt al clasamentelor acțiunilor culturale ale orașului, sau poate cã Asociația Scriitorilor din Cluj și Asociația „Lucian Blaga” au considerat cã e cazul sã facã o pauzã de relaxare, ceea ce ni s-a pãrut absolut nepotrivit.  A înlocui chiar o zi de interesante exegeze blagiene cu o simplã conferințã venitã dintr-un domeniu fãrã finalitate și a lãsa la o parte cunoscutele Caiete blagiene numite Meridian pentru simple gesturi lirice de circumstanțã, mi s-a pãrut a fi o formula nefericitã, pe care Clujul n-a mai trãit-o de foarte mulți ani.

In acest context nu ne-a rãmas decât sã ne întoarcem la cãutarea cãrților recent închinate poetului, filosofului și marelui patron cultural al orașului nostru, L. Blaga, unde numeroase instituții îi poartã numele. Am descoperit astfel în librãrii cartea lui Z. Cârlugea, redactorul revistei Portal Mãiastra de la Tg. Jiu, intitulatã Lucian Blaga – sfârșit de secol, început de mileniu (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012) prin care autorul își propune sã realizeze „o recapitulare exegeticã a perioadei din urmã, când, lãsând în urmã un secol, Blaga intrã în mileniul al treilea cu o imagine statuarã cât mai probatorie și temeinicã”. În deplin acord cu obiectivul propus, Z. Cârlugea se reîntoarce pe firul istoriei la cãrțile care i-au fost dedicate filosofului și poetului în ultimul deceniu al secolului trecut și în primul deceniu al noului mileniu în care am intrat, încercând sã facã o sintezã binevenitã a domeniilor plurale în care s-au manifestat exegeții, sã creioneze aliniamentele atinse de noile investigații documentare, sã circumscrie aria lor de spectaculozitate pe linia biograficului sau sã sublinieze originalitatea soluțiilor interpretative adusã de monografiști. Sunt discutate astfel în capitole separate contribuțiile a 25 de cercetãtori blagieni, la care se adaugã o Addenda în care autorul realizeazã o micã antologie de texte din cele ce se referã la lucrãrile elaborate pe acest tãrâm de domnia sa. Și acestea nu sunt puține, dacã avem în vedere faptul cã autorul cãrții de fațã s-a afirmat în exegetica blagianã cu o tezã de doctorat închinatã poetului, intitulatã Lucian Blaga. Dialectica antinomiilor imaginare (2005), dupã ce dãduse în 1995 o carte despre Poezia lui Lucian Blaga. Pentru el, Blaga a devenit o adevãratã obsesie interpretativã, cãci, în curând, au urmat și alte cãrți cu aceastã tematicã, cum ar fi LucianBlaga – studii, articole, comunicãri, evocãri, interviuri (2006), Lucian Blaga – solstițiul sânzienelor (2010) și Lucian Blaga – între amintire și actualitate (interviuri, reportaje) (2011).

Cartea se deschide cu portretul închinat bibliografului recunoscut al poetului, D. Vatamaniuc, cel care a deschis, în 1977, prin publicarea biobibliografiei ce i-a destinat-o, o nouã recrudescențã a studiilor blagiene, prin imensul material informativ pus la dispoziția cercetãtorilor. În 1998, el a revenit cu o carte de contribuții documentare, referitoare la studii, la începuturile literare, la unele traduceri și legãturi epistolare, între care de o importanțã aparte sunt cele privind capitolul „Lucian Blaga și Academia Românã”. În imediata sa vecinãtate sunt plasate cele douã membre ale familiei Blaga, fiica sa Dorli și soția poetului Cornelia, care au adus în ultimii ani mãrturii biografice prețioase privindu-l pe poet în intimitate, în Corespondența de familie (2000) sau în postura de urmãrit de Securitate (1999) sau în acea construcție cu aspect sintetizator, Tatãl meu, Lucian Blaga (2005). În paralel, fiica poetului a fãcut posibilã apariția Jurnalului Corneliei Blaga (2008), jurnal referitor la anii 1919, 1939-40, 1959-60, prin care aria amãnuntelor privind activitatea diplomaticã a fostului atașat cultural se întregește simțitor. Tot din zona familiei vine cartea lui Corneliu Blaga, vãr de al doilea cu poetul, care lucrând în Ministerul de Externe a avut șansa de a-l acompania pe poet atunci când acesta a îndeplinit funcția de subsecretar de stat la Externe, în guvernarea Goga-Cuza din 1938, amintiri completate cu numeroasele discuții și întâlniri avute înainte și dupã acest episod.

Alte douã cãrți vin sã completeze activitatea diplomaticã a lui Blaga, cu elucidarea a numeroase pete albe din existența sa apuseanã, fie în calitate de ambasador în Portugalia (Octav Vorobchievici), fie de diplomat la Varșovia (Nicolae Mareș), cãrți apãrute în 1993 și 2011.

Acestea douã din urmã vin sã întregeascã lucrãrile mai vechi în acest domeniu, precum cele semnate de Constantin I. Turcu (1995), Pavel Țugui (1995) sau George G. Potra, Lucian Blaga în diplomația româneascã (2011), care completeazã în chip fericit periplul european al omului de culturã, diplomatului și scriitorului.

Un alt capitol al cãrții trece în revistã principalele exegeze care i s-au consacrat, cum ar fi cele semnate de V. Fanache (Chipuri tãcute ale veșniciei în lirica lui Blaga, 2003), exegezã de înalt nivel theoretic și interpretativ, care valorificã la maximum „poetica tãcerii”, ca semn distinctiv al creației sale artistice, dar și a simbolurilor apei, aerului, focului. Alãturi de el, Mihai Cimpoi acrediteazã ca ipostazã esențialã Paradisiacul, Lucifericul, Mioriticul (2011), iar Ioan Mariș speculeazã pe marginea expresionismului blagian (1998), iar Corin Braga traseazã, cu condei sigur și viziune larg comparatistã, principalele direcții ale Genezei lumilor imaginare (1998).

Un nou capitol, al treilea, este dominat de aspectele dramaturgiei blagiene, ale cãrei dimensiuni și importanțã a crescut mult în anii din urmã, prin lucrãri de tipul celor elaborate de Doina Modola (Lucian Blaga și teatrul. Riscurile avangardei, 2003), Lucian Bâgiu (Dramaturgia blagianã. Instituirea esteticã a absolutului, 2003), Constantin Cubleșan (Lucian Blaga. Dramaturgul. Eseuri, 2010), cel care a coordonat în 2005 și lucrarea colectivã Dicționarul personajelor din teatrul lui Lucian Blaga, și a condus, în cadrul Universitãții din Alba Iulia, teza de doctorat a tinerei exegete Luminița Cebotari, intitulatã Fermentul expresionist în teatrul blagian (2011).

Alte prezențe critice din carte vizeazã domeniul filosofiei blagiene, domeniu în care și-au gãsit loc aprecieri asupra demersurilor interpretetive realizate de Al. Husar, Traian Pop, Eugeniu Nistor și Georges Piscoci-Dãnesco. Orizontul larg al preocupãrilor blagine este pus apoi în valoare de cercetãri parțiale, cum ar fi cele din Evocãrile și intrerpetãrile lui Gheorghe Pavelescu (2003), din cartea lui Mircea Popa, Lucian Blaga și contemporanii sãi (2007), din cea a lui Ironim Muntean dedicatã Polemicilor lui Lucian Blaga (2007), a lui Ion Mãrgineanu, intitulatã Ceremonia paginii (2008), a lui Radu Cãrpinișeanu, intitulatã Contribuții la exegeza blagianã (2007), sau Dorin Ovidiu Dan despre satul natal al poetului, Lancrãm, Veșnicia s-a nãscut la sat (2000).

Nu lipsitã de interes este ultima pate a cãrții de fațã, pe care autorul a rezervat-o antologãrii unor opinii despre cãrțile sale cu subiect blagian. Ca sã nu fie pus în situația de a se rosti singur asupra propriilor sale cãrți, el a delegat pentru acest lucru mai mulți critici și istorici literari, care și-au spus cuvântul în presã, formulând aprecieri și opinii despre munca intreprinsã de autor. Printre aceștia se numãrã Jeana Morãrescu, Ovidiu Moceanu, Mircea Popa, Gheorghe Grigurcu, Adrian Voica, Liviu Grãsoiu, Cristian Pașcalãu, Monica Grosu, Lucian Gruia. S-a putut contura astfel creșterea substanțialã a interesului pentru opera blagianã, faptul cã poetul reprezintã o valoare cu carate sporite în cultura, literatura și filosofia noastrã, un bun de patrimoniu al gândirii și acțiunii creatoare europene de la mijocul secolului al XX-lea, înscriindu-și numele între operele durabile ale umanitãții.

Cartea recentã a lui Z. Cârlugea nu este numai un simplu repertoriu de nume și idei, o desfãșurare bibliograficã de anvergurã a ceea ce constituie perenitatea blagianã trainicã în creația româneascã, dar ea poate sã însemne punctul de plecare pentru noi trasee critice și ideatice prin care sã se valorifice bogata și inepuizabila moștenire blagianã.

 MIRCEA POPA

(TRIBUNA, Serie noua, An XI, Nr. 234 / 1-15 iunie 2012, p. 2 şi 24).

 

*

Zenovie Cârlugea

 

LUCIAN BLAGA –

SFÂRŞIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE MILENIU”

 

 

Opera şi viaţa unui mare creator se propagă în minţile exegeţilor ca nişte unde concentrice provocate de căderea unei pietre într-un lac liniştit. În cazul lui Lucian Blaga putem vorbi chiar de prăvălirea unei stânci sau de căderea unui meteorit în apă.

Prima undă acvatică recepţionată aparţine operei şi produce comentariul nemijlocit al  efectelor estetice şi semnificaţiilor acesteia, urmează a doua undă, provocând comentarea biografiei şi a corespondenţei autorului în cauză, iar în final se comentează lucrările exegeţilor.  Desigur, amplitudinile undelor scad progresiv, în schimb, propagarea lor se face, în conştiinţele cititorilor, tot mai departe.

 Toate fazele de receptare enumerate se regăsesc în cărţile dedicate operei şi biografiei lui Lucian Blaga, de către profesorul dr. Zenovie Cârlugea, din Târgu-Jiu (redactorul şef al revistei de marcă, Portal-Măiastra).

Exegetul a interpretat întâi opera titanului din Lancrăm (sub efectul primei unde), în cărţile: Poezia lui Lucian Blaga (1995) şi Dinamica antinomiilor imaginare (2005); apoi a cercetat aspecte biografice (acaparat de a doua undă), rezultând Lucian Blaga – solstiţiul sânzienelor (2010) – carte dedicată muzelor poetului-filosof (Domniţa Gherghinescu-Vania, Coca Rădulescu, Eugenia Mureşanu şi Elena Daniello – tolerate cu înţelepciune de Cornelia Brediceanu-Blaga pentru influenţa lor benefică asupra poeziei soţului); şi în sfârşit (cotropit de a treia undă) a scris cartea de interviuri cu personalităţi care l-au cunoscut pe autorul spaţiului mioritic: Lucian Blaga – între amintire şi actualitate (2011) şi a comentat cărţile exegeților contemporani:  Lucian Blaga – sfârşit de secol, început de mileniu.

Dinamica antinomiilor imaginare conţine imanent teza de doctorat a profesorului Zenovie Cârlugea, iar addenda cărţii Lucian Blaga – între amintire şi actualitate reprezintă o documentare, la faţa locului, prin Mărginimea Sibiului, pe urmele lui Lucian Blaga.

În cartea la care ne referim, LUCIAN BLAGA – SFÂRŞIT DE SECOL, ÎNCEPUT DE MILENIU (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012), Zenovie Cârlugea analizează cu acribie şi competenţă, unele dintre volumele dedicate spiritului tutelar al Lancrămului, tipărite începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea şi până astăzi. Din punct de vedere tematic, autorul grupează cărţile recenzate, astfel:

 

Cap. I Biobibliografia adăugită şi memorialistica familiei:

1. D. Vatamaniuc – LUCIAN BLAGA – CONTRIBUŢII DOCUMENTARE LA BIOGRAFIA SA ŞI A OPEREI (1998)

2. Dorli Blaga – TATĂL MEU, LUCIAN BLAGA (2005)

3. Cornelia Blaga-Brediceanu – JURNALE… (2008)

 

Cap. IICărţile referitoare la activitatea diplomatică a poetului-filosof:

4. Corneliu Blaga – LUCIAN BLAGA NECUNOSCUT (1993)

5. Octavian Vorobchievici – CU LUCIAN BLAGA ÎN PORTUGALIA (2005)

6. Nicolae Mareş – LUCIAN  BLAGA DIPLOMAT LA VARŞOVIA (2011)

7. George G. Potra – LUCIAN BLAGA ÎN DIPLOMAŢIA ROMÂNEASCĂ (2011)

 

Cap. IIINoi interpreteări ale operei blagiene:

8. Vasile Fanache – CHIPURILE TĂCUTE ALE VEŞNICIEI ÎN LIRICA LUI BLAGA (2003)

9. Mihai Cimpoi – LUCIAN BLAGA – PARADISIACUL, LUCIFERICUL, MIORITICUL (2011)

10. Ioan Mariş  – LUCIAN BLAGA – CLASICIZAREA EXPRESIONISMULUI ROMÂNESC (1998)

11. Corin Braga – Lucian Blaga – GENEZA LUMILOR IMAGINARE (1998)

 

Cap. IVNoi interpretări ale dramaturgiei blagiene:

12. Doina Modola –  LUCIAN  BLAGA ŞI TEATRUL….. (2003)

13. Constantin Cubleşan – LUCIAN BLAGA – DRAMATURGUL (2010)

14. Luminiţa Cebotari – FERMENTUL EXPRESIONIST ÎN TEATRUL BLAGIAN (2011)

15. Lucia Bâgiu – DRAMATURGIA BLAGIANĂ. INSTITUIREA ESTETICĂ A ABSOLUTULUI (2003)

 

Cap. VNoi interpretări ale metafizicii blagiene:

16. Traian Pop – LUCIAN  BLAGA – ONTOLOGIA CULTURII (2006)

17. Eugeniu Nistor – CONCEPTUL DE SPAŢIU MIORITIC ÎN FILOSOFIA LUI LUCIAN  BLAGA (2007)

18. Georges Piscoci-Dănesco – FILOSOFIA LUI BLAGA ÎN LIMBA FRANCEZĂ (traduceri din perioada 1988-1996)

19. Alexandru Husar – LUCIAN  BLAGA ÎNTRE AMINTIRE ŞI ACTUALITATE (2008)

 

Cap. VI  – Comentarii la cărţile de exegeză blagiană precum şi la monografia satului Lancrăm

20. Gheorghe Pavelescu – LUCIAN  BLAGA – EVOCĂRI ŞI INTERPRETĂRI (2008)

21. Mircea Popa – LUCIAN  BLAGA ŞI CONTEMPORANII SĂI (2007)

22. Ieronim Muntean – POLEMICILE LUI LUCIAN BLAGA (2007)

23. Ion Mărgineanu – CEREMONIA PAGINII – 21 PENTRU ETERNITATEA BLAGA (2008)

24. Radu Cărpinişianu – CONTRIBUŢII LA EXEGEZA BLAGIANĂ (2007)

25. Dorin Ovidiu Dan – LANCRĂM, VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT (2000)

 

Am enumerat titlurile cărţilor comentate de Z. Cârlugea pentru a releva faptul că  undele de receptare cărora le corespund reprezintă un simptom pentru gradul de actualitate al unuia dintre titanii spiritualităţii noastre.

Din cele şase cărţi selectate de autor dintre cele tipărite în a doua jumătate a secolului trecut, două se referă la opera blagiană (Corin Braga şi Mihai Cimpoi), una la filosofia blagiană tradusă în limba franceză, două la activitatea diplomatică şi una la biobibliografie, cu alte cuvinte, întâlnim trei lucrări care decurg din primul val interpretativ (între care una se referă la traduceri) şi alte trei revocate de al doilea val.

Din cele nouăsprezece cărţi selectate de autor dintre cele tipărite la începutul mileniului trei, şase sunt interpretări ale operei blagiene, unsprezece aparţin valului următor, una adună polemicile poetului-filosof şi una este dedicată istoricului satului natal al titanului, Lancrămul.

Ce rezultă din această analiză statistică?

Deşi ponderea interpretărilor directe ale operei blagiene este în scădere faţă de cele dedicate biografiei, corespondenţei şi comentariilor exegezelor (3/3 la sfârşitul secolului, 6/13 la început de mileniu), opera blagiană se menţine în actualitate (6 interpretări ţin de primul val al receptării, acum, la început de mileniu).

Să enumerăm câteva concluzii asupra cărţilor selectat de Z. Cârlugea în cercetarea sa.

În cadrul cărţilor biografice, demnă de tot interesul este cea semnată de fiica poetului, Dorli Blaga, în care descoperim informaţii din dosarul de urmărire al poetului-filosof de către securitatea socialistă, precum şi câteva nume sonore din cadrul delatorilor. Lăsăm cititorilor surpriza descoperii acestora, lecturând cartea.

Între volumele dedicate operei blagiene, ţin să remarc următoarele trei pentru originalitatea interpretativă adusă. Cartea lui Corin Braga cercetează opera şi biografia poetului din punct de vedere psihanalitic, marjând pe complexul copilului nedorit (venit pe lume după moartea surorii sale, Lelia, survenită la vârsta de un an şi jumătate); lucrarea academicianului Mihai Cimpoi pentru legătura inedită pe care o semnalează între paradisiac, luciferic şi mioritic, evidenţiind că, mioriticul decurge silogistic ca sinteză între paradisiac şi luciferic, şi volumul lui Vasile Fanache pentru relevarea chipurilor tăcute ale veşniciei din lirica blagiană, ca imagini ale unei poetici a tăcerii.

Acum putem concluziona prin ce seduce opera blagiană şi astăzi:

–          poezia, prin tensiunea dramatică a temelor existenţiale abordate;

–      dramaturgia, propunând un teatru de idei care ar putea resuscita interesul spectatorului, adormit de postmodernismul demolator;

–      metafizica, prin speculaţia intelectuală pe care ne-o propune asupra Demiurgului, depăşind faza abulică a habotnicului religios care se ghidează după axioma: „crede şi nu cerceta!”

În Addenda sunt redate recenziile scrise de critici renumiţi referitoare la cărţile dedicate lui Blaga de către Zenovie Cârlugea: Gheorghe Grigurcu, Mircea Popa, Ovidiu Moceanu, Jeana Morărescu, Monica Grosu etc. Din aceste comentarii se desprind câteva concluzii referitoare la calităţile de cercetător ale autorului: puterea de sinteză, informaţia la zi, modernitatea interpretărilor, claritatea expunerii.

Cartea profesorului Zenovie Cârlugea demonstrează ataşamentul autorului la opera blagiană. Nu întâmplător a fost premiata la a XXXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de la Sebeş (6-9 mai 2012). Autorul ar merita premiat şi pentru întreaga suită de cercetări pe care le-a dedicat până în prezent eternităţii lui Lucian Baga.

                                                                                                             Lucian GRUIA

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: