Victor Daimaca – descoperitorul de comete (2010)

VICTOR DAIMACA

descoperitorul de comete

Monografie

Lucrarea de faţă constituie prima monografie ce se dedică lui Victor Daimaca, matematician şi astronom român al cărui nume a intrat în istoria cosmologiei mondiale.

Pătruns încă  din anii liceului de pasiunea pentru astronomie, la Liceul «Traian»  din Turnu-Severin, Victor Daimaca se înscrie la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, devenind profesor în învăţământul secundar. În perioada 1929-1950 funcţionează ca profesor la mai multe licee din Târgu-Jiu, impunându-se prin seriozitate şi profesionalism.

În septembrie 1943, cu un binoclu procurat de la polonezii din Lagărul de internaţi politici din Tg.-Jiu, va descoperi cometa ce-i poartă numele (Daimaca 1943 C), iar în decembrie acelaşi an altă cometă, observată concomitent din Olanda şi USA de alţi doi cercetători, ce se va numi Cometa Van Gent-Peltier-Daimaca 1943 W. Alte cinci comete au fost observate şi identificate, dar ele vor purta numele descoperitorilor lor: Kopff, Giacobini-Zinner, Encke, Honde, Backharov.

Monografia evocă atmosfera Târgu-Jiului din anii celui de-al Doilea Război Mondial, ecourile din presă, amintirile unor foşti elevi şi ale unor contemporani.

Din 1950, Daimaca se transferă la Bucureşti, unde va lucra ca «şef de sector» la Observatorul Astronomic al Academiei din Parcul Carol, publicând rezultatele cercetărilor sale în presa de specialitate.

Autorul monografiei dovedeşte o documentare foarte riguroasă, investigând arhivele şi colaborând cu Observatoarele Astronomice din Bucureşti, Paris şi Hawaii. Mai mult chiar, aduce în pagină consemnările privind ”Cometele Daimaca”  în publicaţiile de profil din Franţa, Anglia, USA, bucurându-se de sprijinul dlui Dr. Mirel Birlan de la Institutul de mecanică cerească şi calculul efemeridelor din Paris-Meudon, care semnează şi Avant-propos-ul lucrării.

De asemenea, un ajutor important l-a obţinut autorul şi din partea dlui Dr. Christian Veillet, directorul executiv al megaobservatorului Canada-France-Hawaii Telescop Corporation, situat pe Mauna Kea, cel mai înalt munte din lume aflat în insula mare a statului Hawaii din Pacific,  reuşind să procure fişele ”Cometelor Daimaca” din baza de date NASA. Încântat de proiect şi de corespondenţa purtată, Dr. Ch. Veillet onorează monografia de faţă cu recomandarea de la pag. 2 şi de pe coperta IV.

În general, lucrarea, beneficiind şi de o ilustraţie documentară bogată, reliefează contribuţia neobositului matematician-astronom Victor Daimaca la cercetarea Uraniei.

Constituindu-se într-un viu omagiu adus unicului român descoperitor de comete, recunoscut de comunitatea ştiinţifică internaţională, cartea de faţă invită la o mai dreaptă cinstire a celui ce face cinste învăţământului şi cercetării astronomice româneşti.

Liviu KATUNA

(Portal-MĂIASTRA, nr. 3-4/2010)

*

Avec leur longue chevelure peignée par le soleil et leur fugitive nature, les comètes ont attisé l’imagination des peuples autour de la Terre… Alors que seul un petit nombre de comètes était connu du temps où l’observation du ciel n’était possible qu’à l’œil nu, l’utilisation d’instruments optiques a engendré  un grand nombre de découvertes. Malgré tout, les comètes ont gardé leur côté « extraordinaire », comme si le petit objet lumineux se promenant parmi les étoiles attrapé par l’œil d’un observateur patient derrière une paire de jumelles dans l’immensité du ciel avait un caractère miraculeux. Miraculeux en effet, car la probabilité de trouver une comète est bien faible et demande à la fois des yeux bien entraînés et de la chance (regarder au bon endroit au bon moment) ! Il est par conséquent assez incroyable que Victor Damaica, en l’espace de quelques mois a l’automne et l’hiver 1943, ait découvert non pas une, mais deux comètes ! (l’une d’elle découverte indépendamment par deux autres observateurs).

Encore plus incroyable est le fait qu’en dépit de l’époque bien troublée de la fin de la seconde guerre mondiale, ces observations aient pu être disséminées dans le monde astronomique et le nom de Victor Damaica soit reconnu loin de son pays natal par une médaille en 1944 ! C’est donc une bonne nouvelle que de voir sa vie tout autant que ses succès d’observateur rassemblés dans ce volume et transmis aux générations futures comme une illustration de comment une passion (dans ce cas pour l’astronomie), alliée à la persévérance, souvent dans des conditions difficiles, peut apporter une grande satisfaction personnelle en même temps que de grands accomplissements. Que ce livre soit écrit par un habitant de Targu Jiu, Zenovie Cârlugea, lui aussi professeur, est plus qu’approprié. Victor Damaica a en effet fait connaître sa ville dans la communauté astronomique : Il n’y a pas beaucoup d’endroits sur Terre duquel deux comètes ont été découvertes visuellement en quelques mois!

Dr. Christian VEILLET

Directeur,

SOCIETÉ  DU TELESCOPE CANADA-FRANCE-HAWAII

*

With their long hair brushed by the Sun and their fugitive nature, comets have always stirred the imagination of people around the world… While only a few of them were known when naked eyes were the only way of looking at the heavens, more and more were found with the systematic use of optical instruments. The discovery of comets kept however their “extraordinary” nature, as if the tiny speck of light wandering among the stars caught by the eyes of a patient observer behind a pair of binoculars in the vastness of the universe had some miraculous aspect. Indeed, chances to find a comet are slim and a mix of well-trained eyes and luck (looking at the right place at the right time) is needed! It is therefore amazing that Victor Damaica, in the course of a few months in the fall and winter of 1943, discovered not just one, but two comets! (one of them also discovered independently by two other observers).

Even more extraordinary is the fact that, in spite of the very trouble times toward the end of WWII, observations could be shared throughout the world and his name recognized very far from home by a medal in 1944! It is therefore good to see that Victor Damaica’s life as well as his success as an observer be gathered in this volume and passed to further generations as an illustration of how passion (in his case, for astronomy) and perseverance, often in difficult times, can still bring much satisfaction as well as great achievements. It is also very appropriate that this book be written by a resident of Targu Jiu, Zenovie Cârlugea, himself a professor too! Victor Damaica has indeed made his home town known to the astronomical community: there are not than many places in the world from which two comets were discovered in a few months…

Dr. Christian VEILLET

Executive Director,

CANADA-FRANCE-HAWAII TELESCOPE

Astronomia – precursoare a ştiinţelor exacte

VICTOR DAIMACA

O noapte înstelată ne îndeamnă totdeauna la contemplare. O noapte înstelată îndemnă la o fugă de acasă, departe de luminile oraşului în căutarea frumuseţii bolţii cereşti. Iubitorii cerului îşi împărtăşesc plăcerea acestei pasiuni independent de anotimp, temperatură ambiantă, paralel sau meridian geografic. Ploile de stele căzătoare, cometele cu lungile lor cozi de praf şi gaze, planetele şi sateliţii, constelaţiile, galaxiile, sunt doar câteva din corpurile cereşti ce alcătuiesc dicţionarul obiectelor cereşti din care alegem subiectele şi visul unei nopţi de observaţii.

Plasată  în contextul ştiinţelor exacte, ştiinţa bolţii cereşti este doar schiţată în câteva sisteme de învăţământ de pe mapamond. Ca urmare, în multe ţări astronomia este privită ca un domeniu accesibil doar persoanelor iniţiate. În fapt, bolta cerească este accesibilă tuturor oamenilor, deopotrivă celor înclinaţi spre contemplare şi poezie, filosofi lor, pasionaţilor de descoperiri, tinerilor şi vârstnicilor.

Ideile şi conceptele astronomice fac parte integrantă din bagajul nostru comun de cunoştinţe de cultură generală. În acelaşi sens, astronomia facilitează accesul la cunoştinţele altor domenii ştiinţifice.

Astronomia este ştiinţa precursoare a ştiinţelor exacte. Contemplarea şi studiul cerului nu este doar o preocupare în sine. În fapt, astronomia poate servi drept un pretext pentru dezvoltarea aptitudinilor ştiinţifice şi culturale ale tinerilor. Mă refer aici la conceptul de « educaţie prin astronomie ». Multe din aspectele abstracte ale matematicilor, fizicii sau chimiei pot fi învăţate de o manieră foarte elegantă prin analizarea fenomenelor astronomice.

Astronomia este o ştiinţă ancestrală, de cele mai multe ori legată de evenimentele vieţii curente. Ciclul mersului pe cer al Soarelui şi cel al Lunii au dat naştere primelor calendare. Apariţiile cometelor cu cozile lor de praf şi gaze au fost corelate în istoria omenirii cu declanşarea de războaie, maladii sau evenimente catastrofice. Identificarea constelaţiilor şi catalogarea stelelor au permis navigaţia maritimă. Aceste câteva exemple generale le pot completa cu cele personale. Îmi amintesc, copil fiind, de bunicul ce-mi povestea despre «Luna care tine apa» sau de «Luna care are cearcăn», arătând în direcţia Lunii. Alături de aceste expresii, bunicul adăuga : «e timpul de semănat» ori «o să ne plouă !», semn că aceste evenimente au o semnificaţie ancestrală în viaţa oricărui ţăran din Câmpia Română. Amintirile-mi zboară deopotrivă la cerul de dinaintea zorilor de zi, la pescuit. «Uite, asta-i Cloşca cu pui şi asta-i Raliţa» îmi spunea tata, tovarăşul meu de mers la pescuit din copilărie.

Oare de ce mulţi din contemporanii noştri confundă astronomia cu astrologia? Întrebarea este retorică, deoarece răspunsurile mele sunt obţinute după aproape două decenii de «meserie». Aceste confuzii între concepte sunt intim legate de calitatea şi nivelul culturii generale, de curiozitatea şi spiritul iscoditor al generaţiei actuale. Cantitatea de informaţii oferită de societatea actuală pare a fi , de cele mai multe ori, o frână în aprofundarea lucrurilor simple.

Cerul, contemporanul miliardelor de ani din istoria Pământului, devine astfel un obiect banal în accepţia comună. Doar când suntem puşi în faţa unei imagini a bolţii cereşti ne măsurăm ignoranţa în ceea ce priveşte cunoaşterea cerului.

Victor Daimaca este o personalitate cu un loc foarte important în istoria astronomiei româneşti. El reprezintă unul dintre exemplele remarcabile, de referinţă, la care regăsim pasiunea pentru astronomie care l-a ghidat până la sfârşitul vieţii. Numele lui Victor Daimaca se regăseşte printre observatorii cerului. Pasiunea şi răbdarea, calitatea observaţiilor şi promptitudinea rapoartelor i-au fost răsplătite prin descoperirea câtorva comete. Asiduitatea lui de observator a fost recompensată de Uniunea AstronomicăInternaţională şi serveşte peste timp noilor generaţii interesate în descifrarea bolţii cereşti.

O componentă definitorie a personalităţii lui Victor Daimaca este aceea de difuzare a cunoştinţelor astronomice. Calităţile lui pedagogice, exersate de-a lungul vieţii ca profesor de matematici, au fost puse la lucru în cadrul asociaţiilor de astronomi amatori şi la cursurile de astronomie propuse celor interesaţi. In acest sens, Victor Daimaca urmează exemplul altor nume româneşti, cunoscute în popularizarea astronomiei. Victor Anestin, Vasile Urseanu, Matei Alexescu, Ioan-Corvin Sângiorzan, sunt câteva din numele românilor care au jucat un rol major în promovarea mişcării astronomice, alături de Victor Daimaca. La aceste nume celebre le-aş adăuga şi pe cele ale profesorilor Gheorghe Vass şi Mircea Rusu, contemporanii noştri, personalităţi ce mi-au jalonat viaţa profesională.

În trecutul mişcării astronomice de amatori din Romania regăsim schimburi epistolare cu diverse asociaţii de amatori europene. De exemplu, legăturile mişcării astronomice româneşti cu mişcarea amatorilor din Franţa s-au manifestat în trecut prin schimburi şi vizite la Paris, la Societatea Astronomică Franceză. Camille Flammarion, personaj emblematic al astronomiei populare franceze, iniţiatorul Societăţii Astronomice Franceze, a salutat şi a încurajat mişcarea de amatori românească.

Mişcarea astronomică românească este în continuă evoluţie. Multe din elementele de promovare a culturii astronomice, într-un context social precar, necesită pasiune, devotament şi benevolat din partea celor implicaţi. În ultimele două decenii, revigorarea mişcării de astronomi amatori în România are ecou la nivel naţional, prin organizarea de tabere şi campanii de observaţii comune, cursuri de astronomie sau cursuri de iniţiere la observaţii cu instrumente astronomice. Asistăm la o colaborare fructuoasă, foarte profitabilă în promovarea astronomiei, între diverse asociaţii din Bucureşti, Târgovişte, Zalău, Suceava, Galaţi, Cluj, Timişoara, Braşov. Sunt foarte plăcut surprins să constat iniţiativele de promovare a astronomiei iniţiate de tinerii de la Societatea Astronomică Română de Meteori, cele de la Planetariul din Galaţi sau cele de la Observatorul Popular din Bucureşti. Mă bucură să văd această preocupare constantă între românii pasionaţi de astronomie de pe toate meridianele Pământului, prezenţa românilor la diversele congrese şi şcoli internaţionale. Sunt încântat să remarc preocupările şi producţiile astro-culturale din mişcarea astronomică de amatori din Romania, foarte recunoscute şi apreciate la nivel internaţional.

Mişcarea astronomică românească de amatori are nevoie de o întoarcere la surse. Ea trebuie să se dezvolte ţinând cont de propria-i istorie. Această necesitate de reconstituire a memoriei unei ştiinţe aşează jaloanele în conştiinţa colectivă a societăţii româneşti.

De aceea, iniţiativa domnului profesor dr. Zenovie Cârlugea de rememorare a vieţii lui Victor Daimaca este extrem de valorizantă. Stabilirea contextului în care s-au desfăşurat activităţile astronomice ale lui Victor Daimaca ne arată faptul că pasiunea şi perseverenţa sunt definitorii pentru orice tip de activitate.

Felicitări, domnule profesor !

Dr. MIREL BIRLAN

L’Observatoire de Paris

L’Institut de Mécanique Céleste et de Calcul des

Ephémérides

Bureau des longitudes

(IMCCE) –  UMR 8028

12 august 2010

Paris – Meudon

RÉSUMÉ

Ce livre est la première monographie consacrée à Victor Daimaca, mathématicien et astronome roumain dont le nom est rentré dans l’histoire de l’astronomie mondiale. Sa passion pour l’astronomie se manifeste du plus jeune âge, aux cous de ses études au lycée «Traian» de Turnu Severin. Victor Daimaca poursuit ensuite des études a la Faculté de Mathématiques, de l’Université de Bucarest pour devenir professeur dans l’enseignement secondaire.

Entre 1929-1950 il enseigne les mathématiques dans plusieurs lycées à  Targu-Jiu, ou il se remarque auprès de la communauté par son sérieux et professionnalisme. En septembre 1943, avec ses jumelles Victor Daimaca découvre une comète qui portera ensuite son nom (Daimaca 1943 C). En décembre de la même année, il découvre une autre comète, observée simultanément par des astronomes au Pays-Bas et aux États-Unis, qui serait ensuite appeléeComet van Gent-Peltier-Daimaca 1943 W. Cinq autres comètes ont été observées et identifiées par Victor Daimaca au cours de sa vie: Kopff, Giacobini-Zinner, Encke, Honda, Backharev.

Cette monographie évoque l’atmosphère de la ville de Targu Jiu en Roumanie pendant la Seconde Guerre Mondiale, les échos dans la presse de l’époque ainsi que des souvenirs des anciens élèves et certains de ses contemporains.

En 1950 Victor Daimaca s’installe à Bucarest où il sera «chef du secteur» à l’Observatoire Astronomique de l’Académie Roumaine et continue la publié ses résultats obtenus d’observations astronomiques.

L’auteur de la monographie a effectué une documentation rigoureuse des archives des observatoires de Bucarest, Paris et Hawaï. Ainsi la monographie présente l’écho de la découverte «Des comètes Daimaca» dans des publications en France, Angleterre, Etats-Unis, en bénéficiant de l’appui de M. Mirel Birlan de l’Institut de la mécanique céleste et de calcul des éphémérides Paris-Meudon, signataire  également de l’Avant-propos.

L’auteur exprime aussi sa gratitude à M. Christian Veillet, directeur exécutif du Canada-France-Hawaii Telescope, le télescope de 3.6m situé sur Mauna Kea à Hawaii, pour l’envoi des fichiers «comètes Daimaca» de la base de données de la NASA. Ses recommandations sont présentées dans le livre ainsi que sur la quatrième de couverture.

Ce livre bénéficie d’une illustration documentaire riche et met en lumière l’importance de l’activité de Victor Daimaca, le roumain découvreur des comètes, reconnu par la communauté scientifique internationale. La monographie est  également un vif hommage à sa mémoire et, bien sûr, à la recherche astronomique roumaine.

SUMMARY

This book is the first monographic one dedicated to Victor Daimaca, Romanian mathematician and astronomer whose name entered the history of world astronomy. His passion for astronomy starts as student during the highschool «Traian» in Turnu Severin. Victor Daimaca this pursued this passion as student of Faculty of Mathematics in the University of Bucharest, thus becoming professor in highschool.

Between 1929 and 1950 he teaches mathematics in several highschools in Targu-Jiu, Romania where the community appreciate his professionalism and enthusiasm.

In September 1943, Victor Daimaca discovers the comet that bears his name (Daimaca 1943 C) and in December the same year, a second comet, observed simultaneously in Netherlands and USA by other observers. This second comet will be called Comet van Gent-Peltier-Daimaca 1943 W. Further, five other comets were observed and identified, namely Kopff, Giacobini-Zinner, Encke, Honda, and Backharev.

This monograph evokes the atmosphere of Targu-Jiu during the Second World War, the echoes in the press about the discoveries of comets, and the memories of former students and people who has known Victor Daimaca.

In 1950, Victor Daimaca will move to Bucharest, where he will be “Head of Sector” in the Astronomical Observatory of the Romanian Academy located in Carol Park, where he continues the publication of observational results.

This monographic book benefits of a rigorous documentation by the investigation of archives of observatories in Bucharest, Paris, and Hawaii. Its include also the page diaries on «Comets Daimaca» published in France, England, USA, kindly sent by Dr. Mirel Birlan from the Institute of celestial mechanics and calculation of the ephemerides in Paris Observatory. Mirel Birlan kindly accepts to sign the Foreword of this book.

An important aid for the book was obtained from Dr. Christian Veillet, executive director ofCanada-France-Hawaii Telescope, located on Mauna Kea Hawaii, who send the files «Comets Daimaca» from the NASA database. The correspondence with Dr. Ch Veillet is also present in this book as well as in the back-cover.

This monographic book is rich in illustrations, and resumes the contributions of Victor Daimaca, Romanian mathematician and astronomer. This book is a tribute to the sole Romanian discoverer of the comet, recognized by the international scientific community; this book does justice and honours the Romanian astronomical research.

ÜBERBLICK

Die vorliegende Monografie ist das erste Buch, das dem rumänischen Mathematiker und Astronom Victor Daimaca, der sich in der Geschichte der Kosmologie einen Namen gemacht hat, gewidmet ist. Daimacas Leidenschaft für Astromonie war bereits in jungen Jahren sehr groß. Nach Absolvierung des Gymnasiums «Traian» in Turnu Severin, studierte er Mathematik an der Universität Bukarest. Nach Abschluss des Studiums ergriff er den Beruf des Gymnasiallehrers.

Von 1929-1950 arbeitete er an verschiedenen Gymnasien in Targu-Jiu und genoss das Ansehen eines zuverlässigen und professionellen Pädagogen. Im September 1943 enteckte er mit Hilfe eines Fernglases, das er Häftlingen im polnischen Lager Tg Jiu abgekauft hatte, den nach ihm benannten Kometen Daimaca 1943 C. Im Dezember des gleichen Jahres entdeckte er einen weiteren Kometen, der allerdings gleichzeitig von zwei anderen Forschern in den Niederlanden und den USA beobachtet wurde und somit nach seinen drei Entdeckern benannt wurde: Comet van Gent-Peltier-Daimaca 1943 W. Daimaca beobachtete und identifizierte fünf weitere Kometen, die ebenfalls alle nach ihren Entdeckern benannt wurden:Köpff Giacobini-Zinner, Encke, Honda, Backharev.

Dieses Werk, das Presse-Zitate aus Daimacas Zeit sowie Erinnerungen seiner Schüler und Zeitgenossen beinhaltet, macht die Stimmung, die während des Zweiten Weltkriegs in Targu-Jiu herrschte, sehr anschaulich. Daimaca zog 1950 nach Bukarest, wo er als «Head of Sector» (Abteilungsleiter) an der Astronomical Observatory Carol Park Academy seine Forschungsergebnisse in Fachmedien veröffentlichte.

Der Autor war peinlich genau in der Verfassung seiner Dokumentation. Er suchte in Archiven, arbeitete mit Observatorien in Bukarest, Paris und Hawaii und erforschte die Veröffentlichungen, die in Frankreich, England und den USA über «Kometen Daimaca» erschienen sind. Darüber hinaus genießt er die Unterstützung von Dr. Mirel Birlan vom Institut für Himmelsmechanik und Ephemeridenrechnung in Paris-Meudon. Dr. Birlan hat das Vorwort zu dieser Monografie geschrieben.

Einen wichtigen Beitrag zu diesem Werk leistete auch Dr. Christian Veillet, Geschäftsführer des Observatoriums der Canada-France-Hawaii Telescope Corporation, das sich auf Mauna Kea, dem höchsten Berg im Pazifik, auf der großen Insel Hawaii befindet. Sein Hinweis, dass die NASA-Datenbank Dateien über «Kometen Daimaca» enthält, war sehr hilfreich. Dr. Veillets Anmerkungen, die er gerne und mit großem Interesse an dem Projekt gegeben hat, sind auf der zweiten Seite und auf der Rückseite des Buches zu finden.

Dieses Werk mit seiner Vielfalt an Illustrationen lässt Victor Daimacas Beitrag zur Astronomie in vollem Glanz erscheinen. Victor Daimaca ist der einzige rumänische Kometen Entdecker, der in der Welt der Astronomie international anerkannt wird. Dieses Werk wird sowohl sein Andenken als auch die rumänische astronomische Forschung lebendig und in Ehren halten.

Revizia rezumatelor: Ch. V. – M.B.

*

Două cărţi bine-venite

 

 

         ,,Deoarece   soarele    nu    poate   să    apună   

                                                    făr’de a-şi  întoarce privirea după fecioarele 

                                                    cetăţii, mă-ntreb: 

                                                    de  ce-aş  fi  altfel  decât  soarele?” 

    Lucian Blaga

                                                  

                                                    ,,Cu Domnul Daimaca,

                                                     E curat mister;

                                                     ,,Prietenii” afirmă

                                                     că…. se mută-n cer!”

                                                                     ,,Gorjeanul” din 18 ianuarie 1944

 *

 

DOUĂ CĂRȚI BINE-VENITE

      ,,Lucian Blaga-Solstiţiul sânzienelor” şi ,,Victor Daimaca-descoperitorul de comete” sunt ultimele scrieri din cele douăzeci de cărţi, apărute într-un răstimp de cincisprezece ani, scrise de Zenovie Cârlugea, profesor doctor la Colegiul Naţional ,,Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, poet, istoric şi critic literar, eseist şi publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

       Dacă facem un tur de orizont asupra cărţilor sale, vom constata că Zenovie Cârlugea depăşeşte sfera strict profesională de filolog şi abordează mai multe faţete ale culturii, dovedind că posedă cunoştinţe în varii domenii: studii de dacologie,brâncuşiologie (trei cărţi despre Brâncuşi) şi studii monografice despre unele personalităţi legate de Gorj prin sorginte sau profesie: Arethia Tătărescu şi Victor Daimaca. La acestea se adaugă scrierile de istorie şi critică litarară: trei cărţi despre Lucian Blaga, un eseu despre Alexandru Macedonski, un eseu şi o monografie consacrate lui Tudor Arghezi.

        Scriitorul Zenovie Cârlugea răspunde unui deziderat al lui George Călinescu, exprimat în ,,Principii de estetică”, potrivit căruia un istoric literar trebuie să fie un critic şi criticul un artist, astfel că debutează cu un volum de poezii, ,,Fericirile”, 1995, şi mai scrie încă trei volume de poeme. Prin cărţile sale, demonstrează că posedă o cultură filosofică şi o cunoaştere sistematică a literaturii universale, absolut necesare unui istoric şi critic literar.

       Cele două cărţi care fac obiectul prezentei recenzii, prima de istorie literară, iar cea de-a doua, cu caracter ştiinţific, au la bază o cercetare exhaustivă: deplasare pe teren, arhivă, bibliotecă, jurnal, corespondenţă, discuţii cu descendenţi ai lui Blaga sau Victor Daimaca şi cu personalităţi din ţară şi străinătate. Nu este uşor să strângi un asemenea uriaş material de referinţă. Vorba cronicarului Miron Costin: ,,să sparie gândul”. Practic, autorul ne plimbă cu dezinvoltură prin toată bibliografia blagiană şi cea legată de personalitatea lui Victor Daimaca, pe care le epuizează. Lăuntricul mă determină să-mi pun întrebarea: Oare, pentru Zenovie Cârlugea, timpul stă pe loc? Scrisul, pentru autor, este un modus faciendi şi un modus vivendi.

      Aceste scrieri au un caracter monografic. ,,Lucian Blaga-Solstiţiul sânzienelor”, apărută la Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2010, este o monografie a erotikon-ului blagian, a mitului erotic din poezia lui Blaga, pe când lucrarea ,,Victor Daimaca-descoperitorul de comete”, apărută la ,,Scrisul Românesc”, Fundaţia – Editura, 2010, reprezintă monografia unei personalităţi ştiinţifice.

      Cărţile sunt ingenios structurate compoziţional. Lucrarea ,,Lucian Blaga- Solstiţiul sânzienelor” se deschide cu o prefaţă a autorului, cu titlul ,,Carmen amoris” şi urmează cinci capitole. Primul poartă numele celei care i-a fost iubită, soţie şi muză, Cornelia Brediceanu-Blaga, ,,Marea Doamnă a literaturii noastre”, prin distincţie şi ,,fidelitate casnică”, prin ataşament activ şi neclintită convingere în ,,steaua mereu urcătoare a destinului poetic şi filosofic blagian”. Femeie frumoasă, inteligentă şi înţeleaptă, cu o evidentă aristocraţie a spiritului, despre care Lucian Blaga relatează că devotata sa soţie, Cornelia, ,,îşi făcuse un scop de viaţă din a trăi pentru mine şi pentru ceea ce îmi promova creaţia, şi pentru nimic în lume n-ar fi voit să se vadă obstacol în calea acesteia. Aşa-şi simţea ea rostul ei”. ,,Eu şi Cornelia suntem una, un tot unitar, o monadă. ,,Poemele luminii” sunt inspirate din marea iubire pentru Cornelia, soţia sa: ,,Mie îmi aparţin ,,Poemele luminii”, afirma Cornelia Blaga, şi alte câteva poezii din volumele ulterioare între care  poezia ,,Ulise”.

       Capitolele următoare poartă numele celorlalte muze: Domniţa Gherghinescu-Vania, Coca Rădulescu, Eugenia Mureşanu şi Elena Daniello.

       Apariţia Domniţei Gherghinescu-Vania în viaţa erotică a lui Lucian Blaga înseamnă un reviriment liric, ,,Schimbarea zodiei”. Pentru poet, Domniţa este o tânără vestală ,,ce întreţine focul poeziei”, este ,,prietena poeziei”, ,,marea vinovată că poezia românească nu conteneşte”. Ea este soţia lui Dumitru Gherghinescu-Vania, prim-procuror la Braşov, întemeietor al revistei ,,Claviaturi” şi autor al unor volume de poezii. Soţii Gherghinescu îşi transformaseră casa din Braşov într-un salon literar, frecventat de personalităţi devenite celebre, adevăraţe făuritoare de frumuseţi nepieritoare în domeniul artistic: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Corneliu Baba, Romulus Ladea, Ion Vlasiu, Petru Comarnescu şi alţii. Amfitrioana era o animatoare plină de farmec, inteligentă, care şi-a petrecut ,,viaţa pusă mereu în slujba altora”, deşi destinul nu i-a surâs. Poetul o cunoscuse pe Domniţa în 1937, la Bucureşti, unde venise de la Viena, pentru a susţine discursul de recepţie la Academie, în realitate, ,,dulcea, scurta, marea poveste cu ,,prietena poeziei” din Braşov are loc în perioada 1941-1948, cu o mai slabă intensitate în ultimii ani, deşi Lucian Blaga afirmă că se termină în 1944 (,,Luntrea lui Caron”)

     Prin volumul ,,Nebănuitele trepte”, Domniţa ,,se înalţă peste timp”.

     Coca Rădulescu, studentă italienistă, la Universitatea din Bucureşti, este o simpatie de scurtă durată ce lua naştere cu prilejul unei excursii la Păltiniş, în 1945, în urma căreia inima fetei e răvăşită. Acesteia îi dedică un ciclu de poezii cu titlul ,,Legenda veşnică”.

     După plecarea de la Sibiu şi revenirea la Cluj, Lucian Blaga are o relaţie pasageră cu frumoasa şi sensibila Eugenia Mureşanu (Octavia, în roman), soţia lui Florea Mureşanu, protopopul Clujului. Familia Mureşenilor reprezintă un real sprijin moral şi material, în acei ani grei pe care îi oferă istoria. După mărturisirea poetului, ,,toate iniţiativele erotice erau din partea ei”.

      Scriind despre ,,Muzele…Tatălui meu”, Dorli Blaga o consideră pe Eugenia Mureşanu o antimuză, în timp ce Elena Daniello reprezintă ,,muza ideală”, transpusă în romanul ,,Luntrea lui Caron”, în personajul Ana Rareş, ,,o femeie de o distincţie care o înălţa”.

      Pasiunea pentru Elena Daniello, soţia profesorului Leo Daniello, o întruchipare a tuturor atributelor unei feminităţi (,,o sută de procente”, ,,geană dintr-o pleoapă a lui Dumnezeu”) se înfiripă după 1945, la Cluj. Lucian Blaga o idolatrizează. Elena şi familia ei îi vin în ajutor poetului în anii cei mai înneguraţi din viaţa sa, când avea nevoie de o stare afectivă imensă. Noua muză îl tămăduieşte de ,,nesociabilitate”, singurătate, îl ajută ,,să supravieţuiască în perioada cea mai grea”, după 1950. În acelaşi timp, Elena este izvor de poezie şi de înnobilare a sufletului: ,,Poezia ţâşneşte din  mine cu abundenţă de fluviu”. ,,Cu atâta impetuozitate n-am scris în viaţa mea”. ,,În centrul cugetului şi al zărilor mele este Ana. De la ea îmi vine tot binele sufletesc. Ana este poezia. Poezia este Ana. Ana este subiectul şi predicatul…” (,,Luntrea lui Caron”). Afecţiunea pentru Elena Daniello face să vibreze şi mai intens  lira poetului, să-i stimuleze creaţia. Cu privire la aceasta, Blaga se confiază Elenei, ,,muzei ideale”, în aceşti termeni: ,,Darul de a stimula este cel mai frumos ce-l poate avea o femeie pe plan istoric. Acest dar îl ai şi tu din plin”. Cele mai multe poezii dedicate Elenei aparţin volumelor: ,,Cântecul focului” şi ,,Mirabila sămânţă”.

      Plecând de la ideea că muzele reprezintă etape ale creaţiei blagiene, autorul, bine inspirat, după ce prezintă ,,biografia interioară” a fiecărei muze, reproduce şi textele poetice inspirate din focul iubirii.

      Urmează o postfaţă scrisă  de Ovidiu  Drimba , autorul celebrei şi masivei lucrări cu titlul ,,Istoria culturii şi civilizaţiei” în treisprezece volume. A fost asistentul lui Lucian Blaga, la Cluj, şi finul acestuia. A scris ,,Filosofia lui Blaga”, în 1941. Ovidiu Drimba face aprecieri elogioase asupra cărţii lui Zenovie Cârlugea, autorul a trei lucrări despre Lucian Blaga.

     Cea de-a doua carte, ,,Victor Daimaca-descoperitorul de comete”, este structurată în două părţi. Prima, un fel de Introducere, cuprinde o ,,Recomandare adresată autorului de către Dr. Christian Veillet, Executive Director, Canada-France-Hawaii Telescope, pe versoul foii de titlu, în limba engleză, urmează un Avant-propos, ,,Victor Daimaca”, de Dr. Mirel Birlan, L`Observatoire de Paris, L`Institut de Mecanique Celeste et de Calcul des Ephemeredes”, apoi un ,,Cuvânt lămuritor” din partea autorului şi ,,Nume de români în Urania”.

     Cele nouă capitole din partea a II-a a lucrării sunt consacrate lui Victor Daimaca, profesor de matematică şi astronom amator.

     Perioada severineană din viaţa lui Victor Daimaca, fiind originar din Turnu-Severin, este tratată în capitolul I şi corespunde copilăriei şi adolescenţei. De mic copil este atras de lectura unor cărţi ştiinţifico-fantastice şi de popularizare privind ştiinţele cerului, iar pasiunea de observare şi cercetare a boltei cereşti se manifestă din şcoala gimnazială (pe atunci, liceul inferior), aceasta se intensifică în liceu, când îşi construieşte, în casa cu etaj, un ,,observator astronomic”. Observarea unor fenomene cereşti de către tânărul licean este consemnată în reviste şi buletine de specialitate.

      Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, cu licenţa în matematică, după câţiva ani de funcţionariat în Capitală, este încadrat ca profesor la Liceul ,,Tudor Vladimirescu”, din Târgu-Jiu. Activitatea de profesorat la mai multe licee, Şcoala Normală şi Şcoala de Meserii din citadela învăţământului gorjean, între anii 1929-1950, face obiectul capitolului al II-lea. Aceasta se caracterizează prin discreţie şi seriozitate, este pasionat de obiectul pe care îl predă, dar se pare că pasiunea de astronom amator este şi mai puternică. Nopţi întregi privea cerul înstelat, iar ziua mergea la şcoală cu ochii înroşiţi de nesomn, pentru a-şi îndeplini misiunea de dascăl. Anul 1943 îi aduce marea satisfacţie prin descoperirea celor două comete ce-i poartă numele, ca o încununare a eforturilor depuse şi a nopţilor pierdute.

      Următoarele trei capitole (III, IV şi V) sunt dedicate descoperirilor lui Victor Daimaca. Toate acestea sunt prezentate de autor cu rigoare ştiinţifică, cu detalii specifice unui om de ştiinţă. Prima descoperire este Cometa Daimaca 1943, descoperită la 9 septembrie 1943, pentru care, în semn de preţuire, i-a fost decernată o medalie din partea Societăţii Astronomice a Pacificului, San Francisco, SUA. Cea de-a doua cometă descoperită la un interval de trei luni, decembrie 1943, poartă numele celor trei descoperitori: Cometa Van-Gent-Peltier-Daimaca 1943. Încă cinci comete au fost observate şi identificate de către Victor Daimaca, în perioada iulie 1945-iulie 1955. Cele două descoperiri ale lui Victor Daimaca s-au petrecut în timpul profesoratului de la Târgu-Jiu.

         În capitolul al VI-lea, facem cunoştinţă cu ultimii ani de viaţă petrecuţi de către Victor Daimaca la Bucureşti, unde are prilejul să cerceteze cerul cu mijloace moderne, în calitate de colaborator ştiinţific al Observatorului Astronomic din Capitală.

        În continuare, face unele referiri privind actualitatea cometelor Daimaca, iar în capitolul al VIII-lea, consemnează lucrările de interes ştiinţific în care este recunoscută contribuţia profesorului-savant în domeniul cercetărilor astronomice.

     ,,Pentru o mai dreaptă cinstire” a personalităţii lui Victor Daimaca, la Târgu-Jiu, s-au înfiinţat unele instituţii ce-i poartă numele: Universitatea Populară ,,Victor Daimaca”, Liceul de Informatică ,,Victor Daimaca”. De asemenea, unele străzi din Bucureşti, Turnu-Severin şi Târgu-Jiu se numesc ,,Victor Daimaca”. Acesta se bucură şi de o binemeritată recunoaştere internaţională.

       Metaforicul ,,Creion final” din capitolul al IX-lea cuprinde concluziile autorului.

       Trebuie remarcat un aspect meritoriu al scriitorului Zenovie Cârlugea, acela de a folosi, în ambele cărţi, un imens material iconografic: fotocopii ale unor documente, texte manuscrise şi tipărite, ale unor fotografii (portrete), fotograme, picturi celebre, peisaje, ilustraţii, tabele etc. Toate acestea au rolul de a explica sau de a uşura înţelegerea textului. Bineînţeles că eforturile scriitorului, în această direcţie, au fost considerabile, iar curajul de a scrie aceste cărţi ce necesită o documentare serioasă merită a fi luat în seamă. Acordă o mare importanţă aparatului ştiinţific prin trimiterile la subsolul paginii şi alcătuirea unui indice de nume. Un rezumat al cărţii ,,Victor Daimaca-descoperitorul de comete” este prezentat în trei limbi: franceză, engleză şi germană.

       Expunerea în cele două cărţi este întocmită cu rigoarea cercetătorului literar şi ştiinţific, în care filologul şi artistul, Zenovie Cârlugea, se trădează, realizând, prin scrierile sale, o lectură captivantă. Întreprinde o cercetare minuţioasă prin prezentarea ,,poveştilor” amoroase ale celor cinci muze ale lui Lucian Blaga care reprezintă tot atâtea etape ale creaţiei sale şi a contribuţiei lui Victor Daimaca la cercetarea astronomică românească. Două personalităţi distincte, Lucian Blaga, poet şi filosof, un contemplator al cerului: ,,În bolta înstelată-mi scald privirea- / şi ştii că şi eu port / în suflet stele multe, multe / şi căi lactee, / minunile întunericului”/, şi Victor Daimaca, un observator şi cercetător al cerului. Ambii, prin faptele lor, sunt predestinaţi la nemurire. Poetul din Lancrăm va străluci mereu pe cerul poeziei româneşti: ,,Înmormântat în astă stea, / în nopţi voi lumina cu ea”/, aşa cum Victor Daimaca va stăluci pe cerul astronomiei româneşti.

      Cât despre autorul acestor cărţi, putem spune că onorează Gorjul prin activitatea sa intelectuală, scriitoricească, dovedindu-se a fi un cărturar exemplar. Exprimându-ne metaforic, putem afirma că ,,glasul” profesorului doctor Zenovie Cârlugea ar putea intra în competiţie în orice aulă universitară. Reprezintă cu cinste breasla profesorilor de limba şi literatura română din Gorj şi sper să nu greşesc a-l considera primus inter pares.

                                                                      Constantin E. UNGUREANU

Constelații diamantine,

Liga Scriitorilor Români,

 Craiova, An II, Nr. 2(6), februarie 2011.

*